În data de 26 ianuarie 2023, președintele Curții Constituționale a României, domnul Marian ENACHE, a susținut comunicarea „Constituția din 1991: Reluarea sau reinventarea constituționalismului romanesc?”, organizată de Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române (I.C.J.), cu sprijinul JURIDICE.ro.
Prelegerea face parte din ciclul de conferințe cu tema „Tradiția constituțională și perspectivele constituționalismului în România”, consacrat aniversării centenarului Constituției României din 29 martie 1923.
În cadrul expunerii, președintele Curții Constituționale a României, domnul Marian ENACHE, a arătat că „acest demers inspirat al întâmpinării evenimentului marcării unei sute de ani de la apariția Constituției din 1923 constituie atât o reluare a unei practici de informare și difuzare a cunoștințelor și progreselor din diferite ramuri juridice, din perioada ante- și interbelică, dar constituie, în același timp, în „cazul nostru” și o intenție de revelare și valorizare a trecutului și tradițiilor constituționalismului românesc”.
În continuare, a fost prezentată evoluția constituționalismului românesc, începând cu izvoarele acestuia, Convenția de la Paris din 1858, Statutul dezvoltător al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Constituția din 1866, Constituția din 1923, definindu-se astfel o amprentă și o identitate distincte ale sistemului nostru istoric de drept, determinate de realitățile și necesitățile dezvoltării statului și societății românești, care au contribuit la cristalizarea unei tradiții juridice românești transmise și validate prin viabilitatea și continuitatea ei în viața noastră juridică de la începuturi și până în contemporaneitate.
Prin introducerea unei legislații și instituții noi, după 1864, în privința întregului nostru drept și a începuturilor cercetării și gândirii juridice, a existat un reviriment, în care s-a făcut opțiunea clară între dreptul vechi de tip bizantin și cel de sorginte occidentală. De fapt, procesul început după 1864 reprezenta o concretizare accelerată a aspirațiilor românești afirmate, începând cu anii 1830, 1831, 1832 și anume, însușirea (asimilarea) formelor occidentale în organizarea statului și modernizarea societății românești.
„Niciun popor nu are tradiții pure, fiecare comunitate umană și-a conturat propria organizare și instituțiile prin influențele celorlalte comunități politico-juridice, culturale din arealuri mai extinse, precum și prin împrejurările istorice concrete care le-au modelat destinul. Ceea ce le diferențiază, însă, pe fiecare în parte este voința de a-și constitui o tradiție/un ansamblu de tradiții, gradul de integrare al acestora, forța și respectul pe care îl impun acestora, raportarea la ele ca la un sistem axiologic permanent, armonizarea lor cu noile straturi de inovații și preluarea lor într-un spirit analitic. În realitate, nicio generație nu ia totul de la început, nu inventează totul, ci fiecare dintre ele, pentru a putea merge înainte privesc în urma lor pentru a vedea ce a fost bun, valoros și util, cum poate fi continuată „ștafeta” existențială și culturală a unui popor care-și caută mereu vitalitatea și forța din propriile rădăcini”, a punctat președintele instanței de control constituțional.
Domnul Marian ENACHE a subliniat că Legea fundamentală adoptată în 1991 este o Constituție a Libertății, care, atât prin conținutul său, cât și, mai ales, prin spiritul său a fost menită să exprime în același timp, organizarea puterii statale dar să asigure și garantarea Libertății, ca o valoare cheie din care a decurs întreaga construcție a edificiului constituțional. Președintele Curții a arătat că discuțiile privind măsura în care aceste țeluri au fost atinse fac obiectul unor evaluări permanente din partea doctrinei.
„După schimbarea revoluționară a regimului comunist și adoptarea Constituției din 1991, statul și dreptul României au redevenit pe coordonatele noii matrice a dreptului european, reușind, în cei peste 30 de ani de democrație să-și edifice un stat de drept care să corespundă exigențelor modelului de civilizație al democrației de tip european. (…) Sigur că în elaborarea unei noi Constituții, după schimbarea unui regim totalitar, în România noile forțe politice rezultate din procesul revoluționar, au optat pentru un regim democratic, bazat pe principiile separației puterilor în stat, a pluralismului politic și social a alegerilor libere efectuate la diferite intervale de timp în condițiile și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a exigențelor statului de drept”, a mai subliniat președintele Curții.
În final, au fost evocate elemente privind introducerea controlului de constituționalitate realizat de Curtea Constituțională, a cărui reglementare prin Constituția din 1991 exprimă atașamentul la tradițiile constituționale ale poporului român, iar revizuirea Constituției din 2003 a reconfigurat și a extins atribuțiile Curții. Totodată, a fost accentuat rolul jurisprudenței constituționale în dezvoltarea constituționalismului contemporan prin interpretările evolutive ale textelor Legii fundamentale adaptate realităților sociale.
Rolul jurisprudenței constituționale în consolidarea și dezvoltarea constituțională se realizează prin interpretarea și aplicarea prevederilor constituționale în corelație cu tratatele și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții de Justiție a Uniunii Europene, pe calea celor două metode interpretative, originalistă și evolutivă. Această interacțiune îi conferă un caracter creativ, care se manifestă ca un sistem deschis și receptiv în raport cu constituționalismul european. Jurisprudența constituțională percepe și dezvoltă perspective noi de înțelegere în raport cu dinamica realităților sociale, prin procesul de constituționalizare concretizat în jurisprudențele autorităților de jurisdicție constituționale din fiecare stat european, ceea ce conduce astfel, la o interactivitate și unitate în sistemul constituțional din spațiul european, contemporan.
Vă prezentăm, în continuare, textul prelegerii susținute de domnul președinte Marian ENACHE: AICI