ȘEDINȚE PUBLICE DE JUDECATĂ

Aprilie 2017
DuLuMaMiJoVISa
      1
2345678
9101112131415
16171819202122
23
24
2526272829
30      

Soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate

Sediul materiei

Soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate sau controlul de constituţionalitate a posteriori este reglementat de art.146 lit.d) din Constituţie şi de art.29-33 din Legea nr.47/1992.

În cadrul acestui tip de control, Curtea hotărăşte atât asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă, în vigoare, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, cât şi cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului.

Autorii sesizării

Excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată:

- de către părţile unui litigiu;

- din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial;

- de procuror, în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă;

- de Avocatul Poporului, direct.

Obiectul excepţiei

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe imperative stabilite prin legea organică a Curţii Constituţionale [art.29 alin.(1) din Legea nr.47/1992]:

- să fie o lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă. Prin urmare, doar actele cu caracter legislativ fac obiectul controlului de constituţionalitate, nu şi actele administrative. Acestea din urmă pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de instanţele judecătoreşti;

- legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată să fie în vigoare. Prin Decizia nr.766/2011, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "în vigoare" este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare;

- legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Evident că această cerinţă nu se aplică în cazul în care Avocatul Poporului ridică excepţia de neconstituţionalitate;

- legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Atunci când excepţia nu îndeplineşte cerinţele menţionate anterior, instanţa este obligată să respingă printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu poate cere, în timpul dezbaterilor din şedinţa publică ori prin notele scrise depuse la dosar, extinderea obiectului excepţiei, deoarece, potrivit art.29 alin.(1) din Legea nr.47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra dispoziţiilor legale menţionate în încheierea prin care instanţa sesizează Curtea cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, în caz contrar sesizarea nefiind legală.

De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, autorul excepţiei nu poate să invoce în faţa Curţii un alt temei constituţional, care nu are nicio legătură cu cel invocat în sesizare şi nici nu este o dezvoltare a acestuia, întrucât aceasta ar avea  semnificaţia ridicării unei excepţii direct în faţa Curţii, eludându-se astfel prevederile art.29 din Legea nr.47/1992, ceea ce este inadmisibil.

Sesizarea Curţii Constituţionale

Sesizarea Curţii Constituţionale se face de către instanţă, prin încheiere, sau direct de către Avocatul Poporului, prin adresă însoțită de motivarea excepției.

Sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate se face printr-o încheiere distinctă, în original sau în copie certificată, care trebuie să cuprindă punctele de vedere ale părţilor şi opinia instanţei asupra excepţiei, şi să fie însoţită de dovezile depuse de părţi. Dispozitivul încheierii trebuie să se refere la soluţia instanţei cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale. [art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, art.1 din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.3 din 9 februarie 2010, art.1 din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.26 din 16 decembrie 2010].

Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, de către instanţă, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare.

Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată trebuie să trimită Curţii Constituţionale numele părţilor din proces şi datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

Documentele comunicate în copie de către instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia trebuie certificate de către aceasta prin consemnarea menţiunii “conform cu originalul” pe fiecare filă. (art.2 din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.3 din 9 februarie 2010).

Sesizarea Curţii cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului privind constituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă, în vigoare, se face printr-o adresă însoțită de motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu precizarea dispoziţiilor criticate şi a temeiurilor de constituţionalitate invocate.

Procedura

După ce primeşte încheierea de sesizare, preşedintele Curţii Constituţionale desemnează judecătorul-raportor.

Încheierea prin care a fost sesizată Curtea se comunică:

- preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,

- Guvernului

- şi Avocatului Poporului,

indicându-le data până la care aceste autorităţi pot să trimită punctul lor de vedere. Punctul de vedere al Guvernului se prezintă numai sub semnătura primului-ministru.

În cazul în care Curtea Constituţională este sesizată direct de Avocatul Poporului, comunicarea sesizării în scopul trimiterii punctelor de vedere se face:

- preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului

- şi Guvernului.

Judecătorul desemnat ca raportor este obligat să ia măsurile necesare pentru administrarea probelor la data judecăţii.

Totodată, judecătorul-raportor verifică dacă sunt îndeplinite cerinţele referitoare la sesizare şi, dacă este cazul, solicită completarea actului de sesizare, stabilind şi termenul în care instanţa să răspundă.

Judecătorul-raportor sau, ulterior, Plenul Curţii Constituţionale, dacă apreciază că este necesar, poate să solicite instanţei trimiterea dosarului în care s-a ridicat excepţia sau a oricărui act, în copie certificată, din acest dosar [art.47 alin.(3) din Regulament şi art.3 din Hotarârea Curţii Constituţionale nr.3 din 9 februarie 2010].

Judecătorul-raportor poate solicita consultaţii de specialitate unor personalităţi sau unor instituţii, cu aprobarea prealabilă a preşedintelui Curţii Constituţionale.

Magistratul-asistent întocmeşte proiectul de raport.

Judecătorul-raportor, analizând proiectul de raport, punctele de vedere, soluţiile din doctrina şi jurisprudenţa română şi străină, precum şi oricare alt element necesar dezbaterilor, întocmeşte un raport scris asupra cauzei.

Termenul de depunere a raportului nu poate depăşi, de regulă, 90 de zile de la data înregistrării sesizării.

Judecata are loc la termenul stabilit, pe baza actelor cuprinse în dosar, cu înştiinţarea părţilor şi a Ministerului Public.

Întocmirea conceptelor de citare şi emiterea procedurilor de chemare în faţa Curţii Constituţionale se fac imediat după fixarea termenului de judecată, pentru cauzele de natură urgentă, sau cel mai târziu a doua zi lucrătoare, în celelalte cauze.

Înştiinţarea părţilor se poate face prin citaţie, precum şi prin alte modalităţi operative, respectiv telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.

Pe formularul de citaţie se menţionează expres că prezentarea părţii în faţa Curţii Constituţionale nu este obligatorie.

În cazul persoanelor care au domiciliul sau sediul în străinătate, citarea se face în limba română.

Cu cel puţin 10 zile înaintea şedinţei, magistratul-asistent verifică legalitatea îndeplinirii procedurilor de citare sau de comunicare ataşate la dosar şi dispune măsurile necesare, după caz.

În cazul în care constată nereguli procedurale, magistratul-asistent îl informează pe preşedintele Curţii Constituţionale.

Participarea procurorului la judecată este obligatorie.

Părţile pot fi reprezentate prin avocaţi cu drept de a pleda la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi anume avocaţi definitivi care au o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare.

Deliberarea se face în secret şi la ea vor fi prezenţi numai judecătorii care au participat la dezbateri şi magistratul-asistent desemnat în dosar.

Numai în caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor dispoziţii din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate dispoziţiile menţionate în sesizare.

Tipul actului emis

În cadrul acestei atribuţii, Curtea Constituţională pronunţă, în conformitate cu prevederile art.11 alin.(1) lit. A. d) din Legea nr.47/1992, o decizie. Aceasta se ia cu votul majorităţii judecătorilor Curţii.

Comunicarea deciziei

Deciziile prin care se respinge excepţia de neconstituţionalitate se comunică:

- instanţei care a sesizat Curtea Constituţională sau

- Avocatului Poporului, după caz.

Deciziile prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare se comunică:

- celor două Camere ale Parlamentului;

- Guvernului;

- instanţei care a sesizat Curtea Constituţională; în cazul în care la data comunicării deciziei Curţii Constituţionale cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanţa comunică acestuia decizia;

- autorităţilor publice implicate.

Efectele deciziei

Potrivit art.147 alin.(1) lit.c) din Constituţie, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

Toate deciziile pronunţate în cadrul acestei atribuţii pot fi accesate în pagina de căutare.