I. În ședința din data de 1 iulie 2025, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a priori, a decis:
– Cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că Legea privind transmiterea bunurilor imobile – teren cu construcțiile aferente din domeniul public al statului și din administrarea Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara în domeniul privat al statului și succesiv în proprietatea Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara, județul Timiș și transmiterea unui bun imobil – teren din domeniul privat al statului în proprietatea Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara este constituțională în raport cu criticile formulate.
În esență, reţinând că scopul legii criticate este de interes public şi că aceasta nu urmăreşte să satisfacă o cerere în sine personală şi privată, Curtea a constatat că operaţiunile juridice reglementate prin legea criticată corespund exigenţelor constituţionale referitoare la principiul legalităţii, proprietatea publică şi rolul Parlamentului şi nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat.
Astfel, cu privire la transferul interdomenial, Curtea a reţinut că bunurile imobile vizate de legea supusă controlului nu sunt obiect exclusiv al proprietăţii publice, astfel cum acesta este conturat prin dispoziţiile art. 136 alin. (3) din Constituţie. Distinct de jurisprudenţa sa prin care a statuat că transferul interdomenial al unor astfel de bunuri trebuie realizat prin acte de reglementare secundară (hotărâri ale Guvernului) Curtea a constatat că, prin legea criticată, au fost valorificate dispoziţii legale care configurează regimul proprietăţii publice asupra bunurilor imobile aflate în administrarea instituţiilor de învăţământ superior de stat în domeniul agricol, în considerarea obiectivului de susţinere a activităţii de utilitate publică constând în cercetarea-dezvoltarea-inovarea din domeniul agricol şi a fost astfel transpusă, în plan legal, obligaţia constituţională a statului de a asigura stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, exploatarea resurselor naturale în concordanță cu interesul național, ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic.
În ceea ce priveşte transferul gratuit al unor bunuri imobile din domeniul privat al statului în proprietatea unei terţe entităţi, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că soluţia legislativă criticată reprezintă expresia competenţei decizionale a Parlamentului, scopul urmărit fiind acela al îndeplinirii obiectivului de stimulare a cercetării ştiinţifice în domeniul agricol, care constituie prioritate naţională, sens în care au fost instituite o serie de garanţii.
– Cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că dispozițiile art.1 pct.1 [cu referire la art.XVI ind.1] din Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.107/2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanțelor bugetare și a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
În esență, Curtea a reținut că reglementarea situației personalului unui cult religios din perspectiva drepturilor de pensie reprezintă o decizie de oportunitate a Parlamentului, care asimilează plățile efectuate în perioada 2011-2016 la Casa de Pensii și Ajutoare a Cultului Creștin Baptist din România cu cea datorată bugetului asigurărilor sociale de stat în scopul asigurării și garantării drepturilor de pensie ale personalului antereferit. O asemenea soluție legislativă vizează aplicarea unui anumit tratament juridic unei anumite categorii de persoane în scopul garantării drepturilor lor constituționale, ceea ce demonstrează faptul că legea are caracter normativ, indiferent că obiectul său de reglementare vizează o categorie de persoane mai restrânsă și, în consecință, determinabilă.
– Cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că dispozițiile Legii pentru modificarea art.24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr.18/1991 sunt neconstituționale.
În esență, Curtea a constatat că legea criticată afectează regimul constituțional al proprietății private a statului, precum și regimul constituțional al proprietății private a unităților administrativ-teritoriale.
Curtea, potrivit jurisprudenței sale, a reținut că transmiterea, cu titlu gratuit, a unui bun aflat în proprietatea privată a statului în proprietatea unei terţe entităţi de drept privat trebuie să fie însoțită de reglementarea unor garanţii necesare şi suficiente pentru ducerea la îndeplinire a scopului urmărit.
Curtea a constatat că legea criticată reglementează cazuri de constituire a dreptului de proprietate – prin transmiterea, cu titlu gratuit, a unui bun aflat în proprietatea privată a statului în proprietatea unei terţe entităţi de drept privat – fără a reglementa garanţiile necesare şi suficiente pentru ducerea la îndeplinire a scopului urmărit.
De asemenea, Curtea a constatat că, prin modalitatea de reglementare se înlătură posibilitatea autorităţilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru transmiterea dreptului de proprietate către terțe persoane de drept privat.
Astfel, se încalcă în mod vădit dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate, încălcându-se prevederile art.44 din Constituție.
Totodată, Curtea a reținut și încălcarea prevederilor art.136 alin.(2) și (4) din Constituție.
– Cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că sunt neconstituționale prevederile art.II din Legea privind modificarea și completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și pentru modificarea art.451 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În esență, Curtea a constatat că au fost încălcate prevederile constituționale ale art.1 alin.(3) privind statul de drept și (5) referitoare la principiul securității raporturilor juridice și al legalității, ale art.16 alin.(1) cu privire la egalitatea în fața legii, ale art.21 alin.(1) și (3) referitor la liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și ale art.129 cu privire la folosirea căilor de atac.
II. În aceeași ședință, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, a decis:
– Cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că Legea nr.243/2021 pentru modificarea art.1 alin.(3) din Legea nr.406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, în ansamblul său, este neconstituțională, fiind contrară prevederilor constituționale art.1 alin.(5) privind principiului legalității, în componenta privind calitatea legii, și ale art.15 alin.(2), din perspectiva lipsei dispozițiilor tranzitorii, precum și a caracterului retroactiv al acestei legi. Totodată, cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 alin.(l) lit.t) și art.14 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, întrucât, în virtutea dispozițiilor art.2 alin.(3) din Legea nr.47/1992, nu are competența de a modifica sau completa dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate și nici nu este competentă să controleze constituționalitatea unei interpretări date de o anumită instanță judecătorească textelor legale criticate cu soluționarea în fond a cauzei.
– Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională sintagma „sau art.56 alin.(1) ind.1” din cuprinsul dispozițiilor art.60 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.
Dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale au următoarea redactare: „(4) În cazul în care asociaţia sau fundaţia a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art.56 alin.(1) lit.a)-c) sau art.56 alin.(1) ind.1, bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin Ministerul Finanţelor Publice, sau, după caz, de comuna sau oraşul în a cărui rază teritorială asociaţia sau fundaţia îşi avea sediul, dacă aceasta din urmă era de interes local.”
În esență, Curtea a constat că pasivitatea persoanei juridice (asociație sau fundație) în îndeplinirea obligaţiei de a raporta Ministerului Justiției datele de identificare ale beneficiarului real, atunci când intervin modificări cu privire la acestea, nu poate fi asimilată cu vreunul dintre cazurile de dizolvare reglementate în art.56 alin.(1) lit.a)-c) din Ordonanța Guvernului nr.26/2000.
Curtea a constatat că preluarea, în ipoteza normativă criticată, de către stat/comună/oraș a bunurilor mobile și imobile ale asociațiilor/fundațiilor ca măsură sancţionatorie pentru neîndeplinirea unei obligaţii legale ce revine persoanei juridice sancţionată cu dizolvarea şi intrarea în lichidare echivalează cu o confiscare contrară exigenţelor constituţionale stabilite prin art.44 alin.(8), potrivit căruia „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă”. În lipsa probării caracterului ilicit al destinației, folosirii ori dobândirii bunurilor supuse măsurii de trecere în proprietatea privată a statului şi a inexistenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive în acest sens, soluţia legislativă reglementată prin art.60 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.26/2000, în ceea ce privește sintagma „sau art.56 alin.(1) ind.1”, înlătură prezumţia de dobândire licită a averii şi este neconstituţională.
Totodată, Curtea a constatat că preluarea, în ipoteza normativă criticată, de către stat/comună/oraș a bunurilor mobile și imobile ale asociațiilor/fundațiilor echivalează cu o expropriere contrară art.44 alin.(3) din Constituţie, întrucât operează în alte condiţii decât cele stabilite prin Legea fundamentală, respectiv nu este o expropriere pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
III. De asemenea, Curtea Constituțională, în cadrul controlului hotărârilor Parlamentului, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că este constituțională, în raport cu criticile formulate, Hotărârea Senatului nr.64/2025 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională.
În esență, din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea a reținut că domnul Mihai Busuioc are o vechime de peste 18 ani în specialitatea studiilor juridice și, astfel, îndeplinește condiția reglementată de art.143 din Constituție, referitoare la vechimea de cel puțin 18 ani în activitatea juridică pentru a putea fi numit în funcția de judecător la Curtea Constituțională.
*
Deciziile sunt definitive și general obligatorii.
Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
IV. Totodată, Curtea Constituțională a amânat, pentru data de 16 septembrie 2025, obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și pentru modificarea Legii nr.157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, obiecție formulată de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului S.O.S. România, Alianței pentru Unirea Românilor și Partidului Oamenilor Tineri și deputați neafiliați.
Compartimentul comunicare și relația cu mass-media al Curții Constituționale