În ziua de 10 martie 2020, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.106 lit. a) și d) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:
„Consiliul Superior al Magistraturii aprobă, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I:
a) Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, care prevede modul de organizare, tematica, bibliografia, probele de examen, procedura de desfăşurare a concursului de admitere şi a examenului de absolvire, precum şi media minimă de admitere şi de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii;
[…]
d) Regulamentul privind organizarea şi desfășurarea concursului de admitere în magistratură;”
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională a decis :
- Cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.106 lit. a) din Legea nr.303/2004;
- Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.106 lit. d) din Legea nr.303/2004 sunt neconstituționale.
Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, în situaţia magistraţilor, al căror statut este consacrat la nivel constituţional, elementele esenţiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege organică, iar nu printr-un act administrativ cu forţă inferioară acesteia.
Întrucât, potrivit art.73 alin.(3) lit.l) din Constituţie, statutul judecătorilor și procurorilor se reglementează prin lege organică, şi ţinând cont de faptul că art.106 lit.d) din Legea nr.303/2004 permite ca aspecte esențiale cu privire la însăși nașterea raportului de muncă să fie reglementate printr-un act administrativ cu forţă inferioară legii, Curtea a constatat că aceste aspecte esențiale, cum sunt, spre exemplu, procedura de organizare a concursului, comisiile de concurs, probele de concurs și modalitatea de stabilire și contestare a rezultatelor, trebuiau reglementate prin lege organică – Legea nr.303/2004. Or, aceste aspecte esențiale au fost reglementate, la data invocării excepției de neconstituționalitate, și sunt reglementate, și în prezent, prin Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, adoptat printr-o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, iar nu prin Legea nr.303/2004.
În consecinţă, Curtea a constatat că prevederile art.106 lit.d) din Legea nr.303/2004, care instituie reglementarea acestor aspecte prin acte administrative, contravin dispoziţiilor art.73 alin.(3) lit.l) din Constituţie.
*
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Compartimentul Relații externe, relații cu presa şi protocol al Curții Constituționale