În ședința din data de 24 martie 2022, Curtea Constituțională, în cadrul controlului legilor posterior promulgării, cu majoritate de voturi, a decis:
1. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă în art.117 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc cu suspectul sau inculpatul;
Dispozițiile art.117 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură penală au următorul cuprins: „ (1) Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane: a) soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, precum și frații și surorile suspectului sau inculpatului”.
2. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României;
Dispozițiile art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 au următorul cuprins: „Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin.(1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.”
În argumentarea soluției sale, Curtea a constatat că fapta săvârșită în condițiile art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 este o infracțiune derivată, corelativă și, cu privire la majoritatea acțiunilor/operațiunilor ce constituie elementul material al infracțiunii, este o infracțiune subsecventă, ce împrumută din caracterul faptei din care provin bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal – respectiv din infracțiunea prevăzută la alin.(1) al art.270 din Codul vamal sau din infracțiunile prevăzute la alin.(2) lit.a), b) și c) al aceluiași articol. Astfel că, în condițiile în care alin.(2) lit.a) al art.270 din Legea nr.86/2006 are stabilit un plafon valoric, reglementarea unei limite valorice similare celei stabilite prin alineatul menționat este necesară pentru o justă individualizare a pedepsei, corespunzătoare pericolului social. Așa încât Curtea a constatat că, nesocotind principiul ultima ratio în materie penală, dispozițiile art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 nu reglementează un prag valoric sub care fapta nu constituie infracțiune, contrar principiului constituţional al statului de drept, consacrat în art.1 alin.(3) din Legea fundamentală.
*
Deciziile sunt definitive și general obligatorii.
Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Compartimentul relații externe, relații cu presa şi protocol al Curții Constituționale