I. În ședința din data de 29 octombrie 2024, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a priori, a decis:
– Cu unanimitate de voturi în privința art.72 lit.a) și g) și art.77 din Legea acvaculturii și cu majoritate de voturi în privința art.30 alin.(1) din Legea acvaculturii,
1. A admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că dispozițiile art.77 din Legea acvaculturii sunt neconstituționale.
2. A respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.30 alin.(1) și art.72 lit.a) și g) din Legea acvaculturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
În esență, Curtea a reținut că Parlamentul a adoptat Legea acvaculturii în procedura de reexaminare, ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr.19/2023. În această procedură, Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, a introdus în cuprinsul legii un nou articol (art.77) cu nesocotirea limitelor reexaminării rezultate din Decizia nr.19/2023, încălcându-se, astfel, prevederile art.147 alin.(2) și (4) din Constituție cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale.
– Cu unanimitate, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că este neconstituțională Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.99/2023 privind unele măsuri pentru raportarea arieratelor de către instituțiile publice și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență nr.109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, cu modificările și completările ulterioare.
În esență, Curtea a reținut că legea criticată încalcă principiul bicameralismului prevăzut de art.61 alin.(2) și art.75 alin.(1) din Constituție, întrucât există deosebiri majore de conținut juridic și de configurație între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.
– Cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că dispozițiile art.I pct.1 și ale art.II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
În esență, Curtea a reținut că legiuitorul, conform politicii sale penale, a adoptat o normă de incriminare a unei fapte asimilate celei de evadare, constând în sustragerea persoanei de la punerea în executare a mandatului de executare, prin trecerea a 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei. Totodată, prevederile art.II din legea criticată nu încalcă principiul neretroactivității, întrucât reglementează în domeniul propriu de aplicare a legii, respectiv de la data intrării sale în vigoare.
– Cu unanimitate de voturi, respectiv majoritate de voturi în cazul a trei prevederi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de către Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că dispozițiile legale criticate din Legea pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr.21/1991, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
În esență, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile, necontravenind prevederilor constituționale ale art.1 alin.(5). Caracterul general al prevederilor în materie de cetățenie reflectă marja largă de apreciere a statului în procesul de acordare a cetățeniei, fiind o expresie a dreptului suveran al legiuitorului de a stabili condițiile pe care le impune solicitanților în vederea obținerii cetățeniei române. Evaluarea concretă, calitativă și cantitativă, a îndeplinirii acestor condiții este de competența Autorității Naționale pentru Cetățenie, în cadrul căreia Comisia pentru cetățenie are atribuția de verificare a îndeplinirii condițiilor necesare pentru acordarea, redobândirea, retragerea sau renunțarea la cetățenia română, soluțiile pronunțate de aceasta putând fi supuse controlului judecătoresc.
De asemenea, cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art.I pct.16 din legea analizată cu referire la art.151 alin.(5) lit.b) din Legea nr.21/1991, Curtea a constatat că distincția între două categorii de solicitanți ai redobândirii cetățeniei române, după criteriul vârstei, cu privire la împrejurările în care se verifică în persoana acestora îndeplinirea unei condiții, are o justificare obiectivă și rezonabilă, urmărește un scop legitim, cu respectarea raportului de proporționalitate între acesta și mijloacele utilizate pentru atingerea lui, fiind, așadar în acord cu dispozițiile art.4 alin.(2), art.16 alin.(1) și art.53 din Constituție.
Totodată, Curtea a reținut că excepția instituită la art.I pct. 41 din legea criticată, cu referire la art.372 alin. (2) din Legea nr.21/1991, vizând neaplicarea instituțiilor suspendării și întreruperii, nici chiar în caz de forță majoră, în privința unor termene de procedură expres reglementate în cuprinsul Legii nr.21/1991, nu încalcă prevederile art.1 alin.(3) din Constituție. În cazul normei criticate, persoanele cărora li s-a respins cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei române ori de renunțare la cetățenia română pentru depășirea termenelor legale, au posibilitatea să formuleze o nouă cerere, în condițiile legii.
– Cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de deputați aparținând Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și deputați neafiliați şi a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.116/2023 privind unele măsuri pentru gestionarea şi evidențierea veniturilor curente ale bugetului public prin implementarea unor proiecte de digitalizare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.116/2023, în ansamblul său, precum și, în special, dispozițiile art.1-8 din această ordonanță de urgență, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
În esență, din perspectiva criticilor extrinseci formulate, ținând cont că problemele de combatere şi de reducere a fenomenului de evaziune fiscală vizează interesul public şi strategic al României și având în vedere urgența obținerii veniturilor suplimentare pentru asigurarea sustenabilității bugetului de stat pentru anul 2024, pentru gestionarea fondurilor europene și implementarea proiectelor de infrastructură, Curtea a constatat că toate acestea au constituit o situație extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, ceea ce a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență. De asemenea, având în vedere faptul că urgența reglementării a fost motivată corespunzător și luând în considerare faptul că digitalizarea administraţiei fiscale reprezintă un obiectiv strategic imediat şi urgent, Curtea a constatat ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu dispozițiile art.115 alin.(4) din Constituţie.
Totodată, din perspectiva criticilor intrinseci formulate, Curtea a constatat netemeinicia acestora.
II. De asemenea, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională sintagma „și pentru care decizia de admitere, de către agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București, nu a fost emisă până la această dată” din cuprinsul art.II din Legea nr.89/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri privind recuperarea debitelor reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului.
În esență, Curtea a reținut că sintagma legală analizată contravine prevederilor art.16 alin.(1) din Constituție, fiind discriminatorie, întrucât creează un tratament juridic diferit cu privire la persoanele care au depus cereri de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului anterior intrării în vigoare a Legii nr.89/2019.
*
Deciziile sunt definitive și general obligatorii.
Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
III. În aceeași ședință, Curtea Constituțională, în cadrul atribuției privind respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, în urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi, a respins contestația formulată de doamna Doina Elena Noghin împotriva neînregistrării candidaturii sale la alegerile pentru Președintele României din anul 2024.
*
Hotărârea este definitivă și se comunică Biroului Electoral Central.
Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul hotărârii, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
IV. Totodată, Curtea Constituțională a amânat:
* pentru data de 5 noiembrie 2024
– Obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, obiecție formulată de 43 deputați aparținând Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și de 13 deputați neafiliați;
* pentru data de 21 noiembrie 2024
– Obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea art.24 alin.(3) din Legea fondului funciar nr.18/1991, obiecție formulată de Președintele României;
– Obiecția de neconstituționalitate a art.II al Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și pentru modificarea art.451 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, obiecție formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție;
– Obiecția de neconstituționalitate a Legii privind transmiterea bunurilor imobile – teren cu construcțiile aferente din domeniul public al statului și din administrarea Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara în domeniul privat al statului și succesiv în proprietatea Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara, județul Timiș și transmiterea unui bun imobil – teren din domeniul privat al statului în proprietatea Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara, obiecție formulată de Președintele României;
– Obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.188/2000 privind executorii judecătorești, obiecție formulată de Președintele României.
Compartimentul relații externe, relații cu presa și protocol al Curții Constituționale