ȘEDINȚE PUBLICE DE JUDECATĂ

Decembrie 2017
DuLuMaMiJoVISa
     12
3456789
1011121314
15
16
17181920212223
24252627282930
31      

COMUNICAT DE PRESĂ

31.05.2017 - 16:08

În ziua de 31 mai 2017, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.a) din Constituţia României şi al art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a întrunit pentru a soluţiona, în cadrul controlului anterior promulgării, obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, formulată de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că prevederile art.II şi III din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale.

Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a constatat că există deosebiri majore de conţinut între forma iniţiatorului şi a primei Camere sesizate, pe de o parte, şi forma adoptată de cea de-a doua Cameră, pe de altă parte. Dacă iniţial proiectul de lege în discuţie a avut în vedere aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.95/2016 care reglementa măsuri care privesc buna administrare a justiţiei circumscrise unor aspecte tehnice [prorogarea aplicării unor dispoziţii legale, planul de acţiune cuprinzând necesarul de spaţii], legea, astfel cum a fost adoptată în Camera decizională, modifică prevederi substanţiale ale Codului de procedură civilă, mai exact aspecte care ţin de modificarea motivelor pentru care se poate formula calea extraordinară de atac a revizuirii. Prin urmare, Curtea a constatat  că modificările aduse Codului de procedură civilă, prin art.II şi III ale legii criticate, sunt unele de substanţă operate asupra formei adoptate de prima Cameră sesizată, care, evident, nu au fost avute în vedere de aceasta, ceea ce contravine principiului bicameralismului, consacrat de art.61 alin.(2) din Constituţie.

De asemenea, Curtea a statuat că legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă poate să reglementeze numai în privinţa domeniilor în care intervine ordonanţa de urgenţă şi, eventual, să asigure măsurile conexe de corelare sau de politică legislativă necesare pentru realizarea obiectului său propriu de reglementare. Nerespectându-se această exigenţă constituţională, Curtea a constatat că art.II şi III din legea criticată încalcă, pe de o parte, art.115 alin.(7) din Constituţie, iar, pe de altă parte, art.1 alin.(5) din Constituţie, prin raportare la prevederile art.41 alin.(1) şi art.58 alin.(3) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea a statuat că dispoziţiile art.II pct.1 [cu referire la art.509 alin.(1) pct.12 din Codul de procedură civilă] încalcă art.147 alin.(4) din Constituţie şi neagă autoritatea de lucru judecat care este ataşată hotărârilor judecătoreşti definitive, element component al securităţii juridice, întrucât extinde în mod nepermis sfera hotărârilor judecătoreşti care pot fi revizuite în temeiul unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curtea Constituţională.

Cu privire la dispoziţiile art.II pct.1 din lege [cu referire la art.509 alin.(1) pct.13 şi 14 din Codul de procedură civilă], Curtea a statuat că reglementarea normativă criticată consacră, în realitate, un mijloc de realizare a controlului de constituţionalitate, respectiv controlul de constituţionalitate a hotărârilor judecătoreşti, şi nu un motiv de revizuire. Or, exercitarea controlului de constituţionalitate nu ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci a Curţii Constituţionale. Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea art.124 alin.(1), art.126 alin.(1) şi art.142 alin.(1) din Constituţie.

Cu privire la dispoziţiile art.II pct.1 din lege [cu referire la art.509 alin.(1) pct.15 din Codul de procedură civilă], Curtea a statuat că acestea reglementează motive de nelegalitate ale hotărârii judecătoreşti, aspect care este analizat în cadrul căii extraordinare de atac a recursului, şi nu a revizuirii. De asemenea, Curtea a reţinut că, prin modul său de formulare, dispoziţiile criticate nu respectă cerinţele constituţionale de calitate a legii. Drept pentru care, Curtea a constatat încălcarea prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(3) referitor la statul de drept şi alin.(5) referitor la calitatea legilor.

Cu privire la prevederile art.II pct.2 şi 3 din lege, Curtea a reţinut că acestea, reglementând procedura de judecată aplicabilă în privinţa noilor motive de revizuire reglementate, sunt contrare mutatis mutandis art.1 alin.(3) şi (5), art.124 alin.(1), art.126 alin.(1), art.142 alin.(1) şi art.147 alin.(4) din Constituţie.

Cu privire la prevederile art.III din lege, Curtea a constatat că acestea constituie premisa repunerii în discuţie cu caracter retroactiv a tuturor hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate după 1991, data adoptării Constituţiei României. Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea principiului neretroactivităţii legilor şi al securităţii raporturilor juridice, precum şi a dreptului la un proces echitabil şi caracterul de stat de drept al României [art.1 alin.(3) şi (5), art.15 alin.(2) şi art.21 alin.(3) din Constituţie].

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru.

Argumentele reţinute în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.


Compartimentul Relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale



« inapoi