ȘEDINȚE PUBLICE DE JUDECATĂ

Septembrie 2018
DuLuMaMiJoVISa
      1
2345678
9101112131415
161718192122
23242526272829
30      

COMUNICAT DE PRESĂ

13.02.2018 - 15:49

În ziua de 13 februarie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie şi al art.11 alin.(1) lit.A.a) şi art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcționarea Curţii Constituţionale, a fost sesizat, în cadrul controlului anterior promulgării, cu soluţionarea următoarelor obiecţii de neconstituţionalitate:

I. Obiecţiile de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.317/2014 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, obiecţii formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituită în Secţii Unite şi, respectiv de un număr de 52 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi în privinţa dispoziţiilor art.I pct.34 şi 48, precum şi a legii, în ansamblul său, şi cu unanimitate de voturi în privinţa celorlalte texte legale:

1. A admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.5, pct.15 [cu referire la sintagma „comisiile parlamentare de control al serviciilor de informaţii”], pct.19, pct.20 şi pct.62 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii sunt neconstituționale;

2. A respins, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate referitoare la dispoziţiile art.I pct.34 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii;

3. A respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.4, pct.7 şi pct. 48, precum și legea, în ansamblul său, sunt constituționale în raport de criticile formulate.

În motivarea soluţiei de admitere pronunţate, Curtea a reţinut, în esență,  următoarele:

- prevederile art.I pct.5, cu referire la art.7 alin.(51) din Legea nr.317/2004, conțin paralelisme legislative, aceeași soluție juridică fiind reglementată și la art.I pct.4, cu referire la art.7 alin.(5) teza întâi din lege, ceea ce contravine dispozițiilor art.1 alin.(5) din Constituție, cu privire la principiul legalității în componenta sa privind calitatea legii;

- prevederile art.I pct.15, cu privire la sintagma „comisiile parlamentare de control al serviciilor de informaţii” cuprinsă la art.18 alin.(2) lit.b) din lege, sunt neconstituționale - astfel cum a constatat Curtea prin Decizia nr.45 din 30 ianuarie 2018  privind obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor – prin raportare la dispozițiile art.1 alin.(4) din Constituție, referitoare la principiul separării și echilibrului puterilor în stat;

- prevederile art.I pct.19 și 20, cu referire la art.24 alin.(1) și (2), și, respectiv, la art.24 alin.(21)-(23) din Legea nr.317/2004, sunt contrare dispozițiilor art.133 alin.(3) din Legea fundamentală, potrivit cărora președintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales dintre magistrații judecători și procurori, membri aleși ai Consiliului;

- art.I pct.62, cu referire la art.55 alin.(10) și (11) din Legea nr.317/2004 și care reglementează procedura revocării președintelui sau vicepreședintelui Consiliului Superior al Magistraturii, contravin, pentru identitate de rațiune, acelorași norme fundamentale anterior menționate, referitoare la alegerea conducerii Consiliului.

În ce privește  obiecția de neconstituționalitate referitoare la dispoziţiile art.I pct.34 din legea examinată, aceasta a fost respinsă, în temeiul art.10 alin.(2) din Legea nr.47/1992, ca inadmisibilă, obiecția fiind, sub acest aspect, nemotivată.

Curtea a apreciat ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate intrinsecă privind dispozițiile art.I pct.4, pct. 7 și pct.48 din legea supusă controlului de constituționalitate, precum și pe cele privind neconstituționalitatea extrinsecă a legii, în ansamblul său.

II. Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea art.1 alin.(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, obiecţie formulată de un număr de 64 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția și a constatat că Legea pentru modificarea art.1 alin.(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice este neconstituțională.

Pentru pronunțarea acestei soluții, Curtea a constatat, în esență, că legea examinată a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, reținând, totodată, că dispozițiile art.I teza finală și ale art.II din aceasta, referitoare la mandatarea Guvernului de a emite hotărâri prin care să prevadă excluderea altor entități economice de la aplicarea regimului juridic prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2011, contravin rolului constituțional al Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, precum și regimului constituțional al hotărârilor de Guvern.

III. Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile pct.21 [cu referire la art.16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.75/2005] şi pct.26 [cu referire la art.4 alin.(1) din Legea nr.288/2004] din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, precum şi legea, în ansamblul său, sunt neconstituţionale.

În motivarea soluţiei pronunţate, Curtea a reţinut următoarele:

Analizând forma legii trimise spre promulgare la data de 30 iunie 2017 şi cea trimisă spre promulgare la 27 decembrie 2017, ca urmare a cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, Curtea a constatat că Parlamentul, în loc să se menţină în limitele cererii de reexaminare, a dezbătut şi adoptat o nouă formă a legii, modificând şi completând atât texte vizate prin cererea de reexaminare, cât şi texte străine acesteia. Prin urmare, Parlamentul a nesocotit limitele cererii de reexaminare, drept pentru care Curtea a constatat că legea, în ansamblul său, încalcă art.77 alin.(2) din Constituţie.

În consecinţă, Curtea a procedat la analizarea constituţionalităţii numai a acelor prevederi legale care au fost punctual criticate prin sesizarea formulată şi care se subsumează cererii de reexaminare.

Astfel, cu privire la art.I pct.21 [cu referire la art.16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei] din lege, Curtea a reţinut că atribuția Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior [ARACIS] de a stabili regimul şi principiile privind remunerarea membrilor, a personalului angajat, a evaluatorilor şi colaboratorilor externi ai acestei agenţii încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la rolul Parlamentului, întrucât stabilirea sistemului de salarizare în domeniul public este o atribuţie specifică a legiuitorului. Totodată, Curtea a reţinut şi caracterul deficitar al redactării textului criticat, contrar cerinţelor de calitate a legii. Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea art.1 alin.(5) şi art.61 alin.(1) din Constituţie.

Cu privire la art.I pct.26 [cu referire la art.4 alin.(1) din Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare] din lege, Curtea a constatat că acestea dublează conţinutul normativ al art.1 alin.(1) din Legea nr.288/2004, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art.1 alin.(5) din Constituţie în componenta sa privind calitatea legii.

Deciziile sunt definitive și general obligatorii și se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului.

Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Compartimentul Relații externe, relații cu presa şi protocol al Curții Constituționale

 English version



« inapoi