DOMNULE PROCUROR-ȘEF al DNA, Marius-Ionuţ VOINEAG (gazda evenimentului),
DISTINSE OFICIALITĂȚI PARTICIPANTE,
doamnă Președintă Corina-Alina CORBU,
doamnă Ministră Alina GORGHIU,
domnule Ministru Marian Cătălin PREDOIU,
doamnă Președintă Denisa-Angelica STĂNIȘOR,
domnule Procuror General Alex Florin FLORENȚA,
STIMAȚI INVITAȚI,
Sunt onorat să particip, în calitate de președinte al Curții Constituționale, împreună cu domniile voastre, la prezentarea Raportului privind activitatea DNA desfășurată în anul 2023.
Cu acest prilej, mulțumesc domnului procuror-șef al DNA și conducerii DNA pentru invitația de a participa la bilanțul activității instituției, fiind primul raport elaborat după încetarea oficială a Mecanismului de cooperare și verificare (MCV), la 15 septembrie 2023.
ONORAȚI PARTICIPANȚI,
DOAMNELOR ȘI DOMNILOR,
Mi-am propus, în Intervenția mea, să evit pretenția și rigorile unui discurs propriu-zis inspirat din activitatea în sine specifică instituției D-voastră, pentru a nu cădea în păcatul diletantismului, și, prin urmare, voi recurge doar la câteva reflecții discursive.
După cum vă este cunoscut, de la înființarea sa și până astăzi, DNA a parcurs un proces de consolidare instituțională desfășurat pe o perioadă de 22 de ani, în care legislativul a trebuit să stabilească poziția și statutul acestei structuri specializate de parchet în cadrul Ministerului Public, dar și să identifice și să pună la dispoziția acesteia instrumente juridice, pentru a putea susține în mod eficient lupta organizată statal împotriva flagelului corupției din societatea românească.
În ceea ce privește poziția instituțională a DNA, remarcăm faptul că, prin deciziile pronunțate, Curtea Constituțională a contribuit la definirea și plasarea judicioasă a acestei structuri în sistemul Ministerului Public. Astfel, dacă inițial DNA se prezenta ca un parchet specializat în cadrul Ministerului Public, având denumirea de Parchetul Național Anticorupție, care își exercita activitatea în paralel cu parchetele cu competență generală, sub impactul Deciziei Curții Constituționale din 2005 (nr.235/2005) a avut loc reorganizarea sa ca structură specializată în combaterea și cercetarea infracțiunilor de corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Fixarea poziției instituționale a DNA în acești parametri se integrează în mod organic în exigențele constituționale ale statului de drept, fiind determinantă pentru legitimitatea și buna sa organizare și funcționare.
Activitatea DNA se circumscrie luptei instituționalizate împotriva corupției, fenomen social extrem de complex care aduce atingere, în esență, prin efectele sale nocive, stării morale a întregii societăți, care deteriorează calitatea relațiilor dintre stat și cetățean, precum și mediul social de afaceri și financiar.
Noțiunea de „corupție” este mai mult decât o simplă expresie lingvistică. Ea semnifică, în esență, degradarea valorilor societății și afectează integritatea și demnitatea persoanei. Corupția, în diversele sale forme de manifestare, a existat de la „începutul lumii” și continuă să existe. Este o observație justă, dacă ne gândim la faimoasele procese de corupție din Antichitate și până în zilele noastre, fără a ne mai referi la avatarurile bine-cunoscute ale universalului „homo fraudens”. Corupția și coruperea constituie o plagă însoțitoare a societăților umane, în care nivelul ridicat al fenomenului a generat și poate genera decadență etico-morală și subdezvoltare economică și culturală. În cazuri generalizate, corupția a condus chiar la prăbușirea unor societăți pe care istoria le consemnează ori de câte ori barometrul corupției a indicat cote alarmante cu efecte malformante ale înseși fibrei demnității unui popor.
Corupția nu este și nu trebuie să fie o componentă intrinsecă a funcționării sistemului public, însă constatăm că ea apare și se dezvoltă, de cele mai multe ori, în legătură cu exercitarea puterii publice. Activitatea infracțională din sfera corupției s-a diversificat și s-a perfecționat în timp, a devenit mai sofisticată, mai rafinată și chiar mai „specializată” sub influența noilor tehnologii, a creșterii gradului de complexitate a guvernării și a economiei de piață și, nu în ultimul rând, a relativității ordinii moralității sociale. Aceste împrejurări obiective au determinat necesitatea permanentă și continuă de adaptare și specializare a strategiilor, a tehnicilor și a mijloacelor de contracarare ale unor noi manifestări de corupție caracteristice mișcării societății moderne.
În spațiul Uniunii Europene au apărut noi provocări, odată cu deschiderea și dezvoltarea fluxurilor financiare aflate în relație directă cu interesele financiare ale Uniunii Europene. Ca atare, lupta împotriva corupției a devenit un imperativ categoric într-o societate de regim democratic, interconectată instituțional și legislativ spațiului comun european, cu atât mai mult în privința României postcomuniste, în care reflexele unor rămășițe mentalitare generate de fostul regim totalitar sunt încă vii și refractare.
Statele propun, dezvoltă și implementează strategii anticorupție în scopul de a preveni perpetuarea și extinderea acestui fenomen profund antisocial, precum și de a-l combate în mod eficace.
Ca orice „maladie a societății”, corupția infestează, otrăvește organismul social, are un caracter endemic și persistent în timp, ceea ce o face greu de înlăturat în totalitate. Realitatea contemporană ne demonstrează că această maladie este prezentă și în cele mai avansate democrații, eradicarea ei ținând mai degrabă de fanteziile și metafizica unor viziuni utopice. În reflecția filosofică se vorbește chiar, pentru a explica efectul atât de penetrant al corupției, despre existența unui sindrom imunodeficitar al societății moderne. Însă, într-o abordare realistă și pragmatică, potențialul distructiv al acestei „boli” poate fi controlat, limitat și redus într-o măsură în care să nu contamineze instituții și structuri esențiale ale organismului social, să nu reprezinte un risc la adresa securității și organizării democratice a unei societăți și, mai ales, să nu lezeze sentimentul de încredere în ideea de dreptate și justiție a cetățenilor.
Diminuarea și inhibarea apetențelor și înclinațiilor în săvârșirea faptelor de corupție și modelarea unei noi mentalități sociale prin mijloacele dreptului reprezintă un comandament general, la nivelul societății românești, al menținerii solidarității și consolidării coeziunii sociale, precum și al afirmării idealurilor de dreptate și pace socială.
Kofi Annan – fost secretar general al ONU – referindu-se în anul 2004 la corupție, o aprecia ca fiind un flagel insidios, ce are un registru larg de efecte corozive asupra societăților. Corupția, arăta Secretarul General al ONU, periclitează democrația și statul de drept, duce la încălcări ale drepturilor omului, distorsionează piețele, erodează calitatea vieții și favorizează crima organizată, terorismul și alte amenințări la adresa securității umane. Rezultă, astfel, din aceste considerente, trecerea fenomenului corupției de la nivel național la cel transnațional, cu efecte destructurante asupra evoluției întregii conștiințe și a integrității societății umane, care, finalmente, subminează fundamentul etic al oricărei civilizații.
Corupţia este considerată una dintre cele mai grave ameninţări cu privire la integritatea instituțiilor statului de drept, a democraţiei, a drepturilor omului, a echității şi justiţiei sociale, cu efecte negative și adversative asupra funcţionării economiei de piaţă, a cerințelor concurenței loiale și asupra vieții de zi cu zi a cetățeanului. Corupţia se constituie într-un obstacol în dezvoltarea și modernizarea societății românești și poate compromite acțiunea guvernamentală în promovarea și asigurarea intereselor fundamentale ale societății.
În consecinţă, citând din jurisprudența Curții Constituționale, politica penală declarată a statului a fost aceea de a intensifica eforturile în scopul adoptării unor acte normative în domeniul combaterii și pedepsirii faptelor de corupţie, care, printre altele, să prevadă incriminarea coordonată a tuturor infracţiunilor de corupţie la toate nivelurile autorităţilor şi instituţiilor statului (Decizia Curții Constituționale nr.2/2014).
Combaterea energică, organizată și specializată a corupției constituie o activitate sistematic reglementată juridic pe care o realizează statele și care presupune două paliere, unul instituțional, în care autoritățile statului sunt angrenate în acest efort prin atribuțiile și competențele legale conferite, și un altul care se referă la educația, cultura și valorile sociale, la formarea conștiinței civice și juridice a societății, precum și la axiologia integrității, transparenței și responsabilității în cadrul democrației constituționale. Constatăm, așadar, că pentru a contracara proporțiile și profunzimea fenomenului corupției este necesară integrarea consecventă a mai multor vectori de acțiune ai statului și societății, inclusiv ai ONG-urilor și ai mass-media. În lupta împotriva corupției, se vădește, cel mai bine, confluența dintre legea juridică și legitățile moralei.
Premisele luptei anticorupție rezidă în crearea unui cadru legislativ clar, coerent și predictibil, înființarea unor instituții cu competențe bine definite, precum și pregătirea unor specialiști care să dinamizeze strategiile anticorupție și să mențină dezideratul de toleranță zero față de faptele de mare corupție, fără a fi neglijată așa-zisa „corupție măruntă”. Ca atare, opțiunea guvernanților în configurarea și alcătuirea politicilor anticorupție trebuie să fie univocă și fermă, pentru a oferi instituțiilor specializate temeiurile legale, procedurile și garanțiile intervenției în câmpul infracțional al corupției.
În jurisprudența Curții Constituționale identificăm două decizii din anul 2014 (Deciziile nr.2 și nr.3/2014) în care problematica luptei împotriva corupției a fost tratată pe larg. Curtea a dezavuat, prin deciziile sale, relaxarea politicilor anticorupție, subliniind, în mod expres, că, dacă asemenea fapte nu ar fi descurajate prin mijloacele dreptului penal, s-ar ajunge la încălcarea valorilor fundamentale protejate de Codul penal, valori de rang constituţional, precum statul de drept, democraţia, respectarea Constituţiei şi a legilor, care sunt consacrate cu titlul de valori supreme în Legea fundamentală.
Comisia Europeană a adoptat în anul 2006 decizia Decizia nr.928/2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare (MCV) a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției.
Obiectivele de referință vizau, printre altele, sintetic vorbind, continuarea, în baza progreselor realizate deja, a unor cercetări profesioniste și imparțiale cu privire la acuzațiile de corupție la nivel înalt și adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și combatere a corupției, în special în cadrul administrației locale.
Independent, însă, de necesitatea și justețea obiectivelor și strategiilor anticorupție, demersurile și acțiunile judiciare împotriva corupției trebuie să se desfășoare cu respectarea principiilor statului de drept, precum și a drepturilor și libertăților omului. Exigențele de ordin constituțional consacrate de justiția constituțională națională și europeană, izvorâte din Constituția noastră și din reglementările juridice internaționale, se impun în toate ramurile dreptului, așadar, și în materie penală, materie în care, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală, Curtea a manifestat exigențe sporite, având în vedere faptul că, în cauză, sunt vizate valoarea libertății individuale a persoanei și, asociată acesteia, prezumția de nevinovăție.
Controlul de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională a permis constituționalizarea sistemului de drept și a orientărilor jurisprudențiale promovate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Unele decizii ale Curții Constituționale au adus în discuție noi paradigme conceptuale, și aici mă refer la problema colaborării dintre parchete și serviciile de informații (Decizia nr.26/2019), la problema compunerii completurilor de judecată (Decizia nr.685/2018) și la problema înțelegerii efectelor inacțiunii legislative în privința prescripției răspunderii penale (Deciziile nr.297/2018 și nr.358/2022).
Nu ne propunem să prezentăm sau să dezbatem în acest cadru deciziile Curții, însă, trebuie reținut faptul esențial că efectele lor sunt general obligatorii, aspect cu privire la care jurisprudența Curții Constituționale, cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție și cea a Curții de Justiție a Uniunii Europene sunt convergente. De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut efectele depline pe care le produc deciziile Curții Constituționale a României referitoare la prescripție pentru perioada 2018-2022, perioadă marcată de inacțiunea Parlamentului în privința punerii în acord a textului legal cu jurisprudența Curții Constituționale.
Astfel, așa cum am mai subliniat în septembrie 2023 în cadrul unui Interviu, hotărârea CJUE din 24 iulie 2023 aduce în discuție regândirea principiului constituțional al retroactivității legii penale mai favorabile, fără să afecteze caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, principiu care se constituie într-o condiție sine qua non a statului de drept.
Trebuie să evidențiem faptul că, în implementarea obiectivelor MCV, un rol major a revenit DNA, rol pe care trebuie să îl exercite, în continuare, în contextul noului Mecanism european al statului de drept, în care, de asemenea, lupta anticorupție ocupă un loc central, fiind unul dintre cei patru piloni monitorizați în rapoartele anuale pe care le realizează Comisia Europeană.
Activitatea DNA, ca parte a conceptului de bună-guvernanță, reprezintă și trebuie să reprezinte un suport pentru o guvernare eficace în care resursele statului să fie valorificate în folosul și în considerarea intereselor generale, strategice și vitale ale societății, precum și pentru garantarea dreptății sociale și a egalității de șanse în fața legilor și a autorităților publice.
Rezultatele obținute în acțiunile anticorupție sunt de natură să transmită populației un sentiment de încredere, respect și siguranță pentru apărarea valorilor persoanei și bunurilor acesteia. În acest sens, se impune precauția evitării unor virtuale derapaje inerente, evident, unei activități atât de complexe din punct de vedere profesional și social.
Conducerea DNA, din diferite perioade s-a confruntat cu diverse caracteristici și particularități ale fenomenului corupției și, în aceste condiții, a adoptat măsuri și tactici procedurale adecvate și inovative în contextul evoluției atât al societății românești și internaționale, cât și al legislației în domeniu. Din această perspectivă, percepția publică a activității DNA nu poate fi decât una pozitivă. Se consideră, ca atare, că această instituție specializată a acționat în sensul drenării corupției multiforme din societatea românească și a contribuit, astfel, la procesul schimbării unor mentalități și conduite retrograde.
Actuala echipă managerială – încă de la începutul mandatului – și-a asumat cu responsabilitate competențele conferite de Constituție și de lege și s-a încadrat în exigențele aplicării necondiționate a legii cu respectarea principiilor de raționalitate a justei măsuri și a echilibrului, asigurându-și, astfel, profilul și funcțiile unui organism credibil de prevenire și sancționare a faptelor de corupție din societatea noastră.
Intensificarea și diversificarea formelor de cooperare interinstituțională cu autoritățile de control ale statului în scopul prevenirii și diminuării infracționalității de corupție constituie o modalitate care poate îmbunătăți activitatea DNA în scopul protejării valorilor sociale democratice, a drepturilor și libertăților cetățenești, precum și în scopul evitării producerii prejudiciilor materiale. Recuperarea într-un timp util și în întregime a prejudiciilor rezultate din săvârșirea faptelor de corupție a devenit o preocupare permanentă pentru instituțiile statului român și societatea românească.
În încheiere, învederăm faptul că, în exercițiul justiției constituționale, Curtea Constituțională a contribuit și concură, prin deciziile pe care le pronunță, la menținerea echilibrului puterilor în stat, la protejarea valorilor fundamentale ale statului român, a drepturilor și libertăților, asigurând cadrul constituțional al evoluției reglementărilor normative în materia anticorupției.
Adresăm sincere aprecieri conducerii DNA și corpului profesional de procurori ai acestei instituții pentru modul în care și-au îndeplinit obiectivele în anul 2023.
Vă dorim mult succes în activitatea Dvs. viitoare!
Președintele Curții Constituționale
MARIAN ENACHE