Excelențele Voastre,
Doamnelor și domnilor,
Distinse personalități ale vieții politice, științifice și din domeniul culturii
Stimați invitați,
Constituția reprezintă, în esență, conștiința națională codificată în structuri, valori și principii fundamentale de organizare statală împreună cu idealurile unui popor privit ca o comunitate de oameni liberi și egali în drepturi.
Sunt onorat să particip în calitate de președinte al Curții Constituționale din România la acest eveniment special, pentru a celebra împreună cu Domniile Voastre, aici, la Chișinău, 100 de ani de la adoptarea Constituției din 1923, Constituția României Întregite. Este o sărbătoare comună și un moment important pentru istoria constituțională a României și a Republicii Moldova.
În deschidere, menționez că Plenul Curții Constituționale a României a decis, în ședința din 18 ianuarie 2023, cu unanimitate de voturi, declararea anului 2023 ca fiind Anul Centenarului Constituției României Întregite, sens în care și-a asumat rolul de a promova, printr-o diversitate de acțiuni aniversare și științifice, tradițiile constituționale ale poporului român.
Centenarul Constituției României Întregite (1923 – 2023) a fost celebrat pe data de 27 martie 2023 în cadrul Adunării solemne organizate de Curtea Constituțională a României la Palatul Parlamentului, Sala de Plen a Senatului „Regele Mihai I al României”, la care au participat peste 200 de reprezentanți ai statului român și din Europa.
Subliniez faptul că la acest eveniment au participat reprezentanți ai statului român la cel mai înalt nivel, precum și președintele Curții de Justiție a Uniunii Europene, domnul Koen LENAERTS, președinta Comisiei de la Veneția, doamna Claire Bazy MALAURIE, președinta Curții Constituționale a Republicii Moldova, doamna Domnica MANOLE, președintele Asociației Curților Constituționale Francofone, domnul Mamadou Badio CAMARA, și domnul prof.dr.h.c. Rainer ARNOLD, de la Universitatea din Regensburg (Germania).
De asemenea, au participat reprezentați a 19 instanțe de jurisdicție constituțională din Europa, respectiv Albania, Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Croația, Germania, Georgia, Lituania, Luxemburg, Moldova, Macedonia de Nord, Polonia, Portugalia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Ungaria, dintre care opt au fost reprezentate de președinți.
Expoziția de documente dedicate Centenarului a oglindit evoluția constituționalismului din România, având ca punct central Constituția din 1923, și a conținut exponatele în original ale acesteia și ale Constituției din 1866, fiind o premieră în domeniu. Cu această ocazie a fost lansat volumul aniversar „Constituția României Întregite din 1923 – retrospectivă documentară”, care a adus în prim plan documente inedite din perioada 1922–1923 referitoare la modul de lucru în Adunarea Constituantă. De asemenea, la aceeași dată a fost lansată o emisiune filatelică pe tema Centenarului.
Astăzi, 6 decembrie 2023, am ajuns la finalul acestor manifestări dedicate Constituției din 1923 și ne-am propus ca acestea să aibă loc, aici, la Chișinău, în Republica Moldova.
Pentru Curtea Constituțională a României, rememorarea tradițiilor constituționalismului românesc reprezintă o datorie de conștiință în fața generațiilor prezente și viitoare. Cunoașterea istoriei constituționalismului românesc, ca, de altfel, și a actualității acestuia este necesară pentru a informa și a forma în conștiința tinerilor apartenența lor la o națiune care și-a modelat istoricește idealurile și valorile în matricea dreptului și culturii juridice europene.
Îmi vin în minte cuvintele unui mare om de cultură, Dimitrie Gusti: „o Constituție este pentru stat ceea ce este conștiința pentru sufletul omenesc”. Cuvintele au fost rostite de marele cărturar la începutul celor 23 de prelegeri publice, în care cei mai de seamă intelectuali ai națiunii de pe ambele maluri ale Prutului și din restul provinciilor istorice unite cu România la 1 decembrie 1918 au dezbătut critic cele mai importante prevederi ale proiectului constituțional adoptat în 1923.
Așadar, putem sintetiza într-o formulă lapidară, faptul că o Constituție reprezintă, în esență, conștiința națională codificată în structuri, valori și principii fundamentale de organizare statală împreună cu idealurile unui popor privit ca o comunitate de oameni liberi și egali în drepturi.
Promulgată de Regele Ferdinand I al României la 28 martie 1923, prin Decretul regal nr. 1360, Constituția din 1923 este actul politico-juridic fundamental care a consolidat statul național român, suveran, unitar și indivizibil și a permis unificarea legislativă și administrativă a statului român după Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Mai mult decât atât, dintr-o perspectivă a istoriei constituționale, România și Republica Moldova au în Constituțiunea din 1923 un așezământ constituțional comun de referință pe care l-au preluat, l-au adaptat și l-au valorificat ulterior în propriile legi fundamentale, în vigoare și azi, pentru consolidarea democrației constituționale și a statului de drept.
Edictată într-o epocă în care gândirea europeană desăvârșea prin valorile liberalismului sistemele democratice actuale, Constituția României din 1923 a încorporat cele mai avansate idei afirmate în concepțiile politice și juridice ale timpului, corelate cu valorilor tradiționale și culturale proprii poporului român, integrându-le într-o manieră organică și eminamente civilizatoare. Constituția din 1923 reprezintă o creație intelectuală, politică și juridică ce a marcat definitiv istoria noastră constituțională comună. Repudiată în regimurile politice autoritariste instaurate în diferite perioade ale istoriei noastre pentru principiile democratice occidentale pe care le cuprindea, Constituția din 1923 și-a văzut restaurat renumele și recunoscute calitățile prin Constituția României din 1991 și, în mod similar, prin Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994.
Istoria celor 100 de ani de la adoptarea ei a fost marcată pe ambele maluri ale Prutului prin mișcări de renaștere politică, socială și economică a noului regim democratic. Patria comună România înfăptuită la 1 decembrie 1918 și destrămată apoi, la 23 august 1939, cu încălcarea dreptului internațional a fost urmată pe cele două maluri ale Prutului de instaurarea unor regimuri incompatibile cu aspirațiile istorice ale națiunii române. În pofida acestor împrejurări istorice, aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională nu au putut fi distruse de niciun regim politic. Toate aceste aspirații ale națiunii au fost consfințite în prima noastră Constituție comună adoptată în 1923, iar aniversarea Centenarului acesteia este de fapt sărbătoarea celor mai importante valori democratice ale națiunii române, care au supraviețuit în ultimul veac tuturor experiențelor caracteristice regimurilor vetuste, condamnate de istorie la perimare.
Constituția din 1923 este un moment cardinal în tot acest proces continuu de modernizare politică, socială, economică și culturală a României, ca stat- națiune, constituit pe baze democratice, de inspirație europeană, având ca premisă majoră marele principiu juridic și politic al autodeterminării popoarelor.
După căderea regimului comunist, România a revenit în marea familie europeană și a reînceput un amplu proiect de integrare în spațiul politic și economic transatlantic. La începutul anilor 1990-1991 am adoptat o nouă Constituție, ale cărei valori și idealuri democratice își au originea în Constituția din 1923, așa cum Constituția din 1923 completa și dezvolta Constituția din 1866, cât și în modelele constituționale ale lumii civilizate și libere din acel timp istoric.
Republica Moldova, prin Declarația de independență din 27 august 1991 și prin Constituția din 29 iulie 1994, și-a început lungul drum de transformare într-un stat de drept democratic și european. Dar, ca și acum 100 de ani, acest proces complex de consolidare a statului de drept are nevoie nu doar de o decizie politică fermă, consecventă, ci de o structură și de un profil constituțional european, modern, de inspirație universală, capabil să garanteze drepturile și libertățile fundamentale ale omului și ale cetățenilor. Republica Moldova trăiește azi intensitatea acestui moment istoric favorabil devenirii sale europene și sperăm că Decizia finală a Consiliului European din 15 decembrie 2023 va confirma formal începerea negocierilor de aderare a Moldovei la Uniunea Europeană.
*
Distinse oficialități,
Doamnelor și domnilor,
Am putea discuta foarte multe despre importanța practică și simbolică a Constituției din 1923. Mă voi rezuma, însă, din motive lesne de înțeles, numai la a enunța acele prevederi care au reprezentat și reprezintă zestrea cea mai de preț a constituționalismului românesc interbelic și care își găsesc și azi locul în legile noastre fundamentale.
Constituția din 1923 a consacrat la nivel de normă fundamentală votul universal pentru alegerea reprezentanților națiunii, premisa democratică a oricărei societăți democratice. A stabilit în premieră obligația pentru legiuitor de a determina condițiile în care femeile pot avea exercițiul drepturilor politice (dreptul de a alege/ dreptul de a fi ales), respectiv egalitatea deplină între bărbați și femei cu privire la drepturile civile.
Constituția din 1923 a prevăzut un conținut normativ profund democratic și european stabilind că „Românii, fără deosebire de origină etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea învăţământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin legi”.
Promovat în jurisprudență încă de la 16 martie 1912, controlul constituționalității legilor a fost consacrat în premieră în Legea fundamentală adoptată în 1923, un aspect esențial pentru orice stat de drept în care puterea este limitată prin drept, garantând deopotrivă prestigiul legilor și drepturile și libertățile fundamentale.
Nu în ultimul rând, Actul fundamental din 1923 a întărit independența și rolul justiției prin stabilirea inamovibilității judecătorilor și a pus sub control judecătoresc actele nelegale ale autorităților administrației publice.
Dar cea mai importantă prevedere, în plan practic, pentru contextul istoric de atunci pentru viitorul națiunii, a fost cea din art. 1, care a stabilit că România este stat național, unitar și indivizibil.
Toate aceste valori consacrate prin norme, instituții și reguli constituționale au contribuit la consolidarea democratică a statului și au fost integrate la nivelul societății, în conștiința noastră națională, și nu au putut fi eliminate de regimurile autoritare și totalitare care au împiedicat dezvoltarea și modernizarea României.
Constituția din 1923 reprezintă, în sine, o valoare imaterială a tradiției și culturii noastre constituționale pe care trebuie să o prețuim și să o cinstim așa cum se cuvine, deoarece ea exprimă un moment esențial al formării identității poporului român în devenirea sa istorică, precum și o mărturie vie a civilizației sale politico-constituționale.
Rădăcinile noastre constituționale se identifică cu cele europene și atestă faptul că România era interconectată cu mișcarea constituțională europeană, că am asimilat, în mod organic, și am aplicat cuceririle constituționalismului promovat în statele europene ale acelui timp.
Constituția din 1923 a fost un succes pentru că a biruit timpul. Valorile sale s-au perpetuat, au fost preluate în cele din urmă în practica instituțională și în jurisprudența Curților noastre Constituționale și s-au dezvoltat până în prezent și se vor dezvolta în continuare.
Constituțiile ante- și interbelice românești au fost surse autentice pentru Constituantul din 1991, care s-a raportat în același timp la modelele constituționale cele mai avansate existente în acel moment în Europa. Toate acestea sunt o dovadă peremptorie a faptului că România face parte din spațiul constituțional european, având un rol important în structurarea spațiului politic, cultural și geostrategic al Europei și prin statutul său de membru al structurilor euroatlantice.
Constituția din 1923 rămâne în istorie drept Constituția națiunii române unite, care reflecta identitatea și etosul poporului român, un larg spirit de toleranță, precum și valori europene.
România și Republica Moldova sunt unite prin afinități profunde de ordin istoric, de credință, limbă și tradiții comune, precum și prin memoria unei comuniuni de istorie constituțională și statală. Pentru România și Republica Moldova, Constituția din 1923 reprezintă un valoros patrimoniu al constituționalismului de tip occidental, care ne evocă rădăcinile constituționale comune și ne arată un viitor european comun.
Expoziția de față cuprinde secvențe de istorie documentară, de la Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris (1864), Constituția din 1866 și Constituția din 1923, pentru a reliefa drumul constituționalismului românesc în contextul culturii juridice europene.
Această expoziție reconstituie, în special, procesul de adoptare a Constituției din 1923, aducând în fața vizitatorilor documente originale inedite, sistematizate în ordinea cronologică a elaborării/adoptării lor. S-a urmărit realizarea unui fir logic, a unui desfășurător, din punct de vedere documentar, al evenimentelor din Adunarea Constituantă, prin valorificarea fondului arhivistic existent la Arhivele Naționale ale României, precum și la alte instituții depozitare ale unor asemenea documente.
În încheiere, considerăm că o asemenea expoziție atestă atât existența unor valori constituționale comune, cât și o continuitate a vieții constituționale cu rădăcini istorice și aspirații europene contemporane.
Cu prilejul apropierii sărbătorilor de Iarnă și trecerii într-un nou an plin de speranțe pentru cetățenii Republici Moldova, vă dorim multă sănătate, realizări pentru țară și împliniri personale, spor obștesc și de bună pravilă spre mai binele concetățenilor noștri.
LA MULȚI ANI!
Președintele Curții Constituționale a României,
Marian ENACHE