Onorați invitați,
Manifestarea de astăzi a fost un bun prilej pentru mine de a afla mai multe despre existența, componența, acțiunile și scopurile acestui forum profesional și reprezentativ al Președinților Curților de Apel din Uniunea Europeană, care își propune cooperarea și dialogul judecătorilor în coordonatele diplomației judiciare din spațiul internațional și european. În cadrul reuniunilor acestui for sunt dezbătute teme de interes cu privire la statutul judecătorului în societatea contemporană, provocările actuale ale profesiei de judecător și ale sistemului justiției, fiind invitați judecători ai curților supreme, ai CEDO și CJUE. Se realizează în acest cadru un schimb de experiență teoretică, jurisprudențială și de bune practici. Toate acestea conferă marii comunități a judecătorilor un sentiment tonic și reconfortant de încredere, apartenență și solidaritate.
În continuare, mă voi referi, în limitele permise de un simplu mesaj, doar la enunțarea unor aspecte privind rolul judecătorului în lumea contemporană din ce în ce mai globalizată și interconectată, o lume pe care o putem considera ca fiind o lume a modernităților multiple.
Dacă, în mod tradițional, judecătorul era considerat un interpret profesionist al aplicării dreptului pozitiv, strict limitat în operațiunea sa rațională de interpretare a unei legi sau a unui text juridic național, astăzi, prin noua dezvoltare a dreptului (regional și internațional), precum și prin universalizarea valorilor esențiale protejate de normele juridice privind condiția omului și a societății, a crescut considerabil complexitatea rolului judecătorului de exeget al legii, ceea ce îi conferă un nou statut constituțional și legal, competențe și responsabilități mult mai cuprinzătoare.
În acest context istoric, de evoluție a dreptului, judecătorul devine în același timp un hermeneut al legii și al noului drept, iar opera sa de exegeză se transformă într-o veritabilă creație intelectuală, de îmbogățire și aprofundare a dreptului aflat într-o permanentă schimbare și adaptare la dinamica realităților sociale și tehnologice. Considerentele și raționamentele din hotărârile și deciziile judecătorului care aplică dreptul viu în fiecare cauză pot fi, atât pentru legiuitor, cât și pentru omul de știință, un izvor de inspirație în receptarea realității juridice obiective. Așadar, în noile condiții, judecătorul dobândește un pronunțat rol preponderent creator în interpretarea și aplicarea dreptului.
Garanțiile de independență și de imparțialitate obiectivă a judecătorilor, postulate atât în Carta Europeană cu privire la Statutul judecătorului (1998) și în jurisprudența CEDO, cât și în Carta universală a judecătorilor, adoptată de Uniunea Internațională a Magistraților (Taipei, 1999), sunt elemente sine qua non pentru realizarea justiției în cadrul democrației constituționale.
Drepturile și libertățile fundamentale nu mai gravitează în mod exclusiv în cadrul ordinilor juridice naționale, ci devin concepte globale/ universale prin consacrarea lor în cadrul unor instrumente juridice internaționale.
Preambulul Convenției europene a drepturilor omului afirmă că libertățile fundamentale constituie temelia însăși a justiției și a păcii în lume. Asigurarea protecției drepturilor și libertăților se realizează prin intermediul sistemului de control exercitat de judecătorul național și internațional, care trebuie să împiedice orice tendință de arbitrar și voluntarism în acțiunea de legiferare statală. Într-o societate modernă, preeminența dreptului, deși este garantată formal prin norme juridice, trebuie impusă prin crearea și prezervarea unui sistem de control și echilibru eficient în care judecătorul este cel care concretizează soluțiile legislative, pentru înfăptuirea justiției în coordonatele statului de drept.
Interpretarea drepturilor și libertăților trebuie adaptată constant la condițiile actuale, permițându-le să rămână relevante și garantate. Acest efort de interpretare și aplicare efectivă a normelor de protecție a dreptului este asigurat de judecători, fără ca din aceasta să se desprindă concluzia existenței unei juristocrații. Competențele și abilitățile de interpretare și aplicare sunt cele care îi oferă judecătorului posibilitatea să facă față noilor provocări globale majore.
Provocările pe care le aduce noua economie digitală generează noi tensiuni în care valorile societale solicită procedee complexe, mai ales prin echilibrarea drepturilor fundamentale concurente supuse testului de proporționalitate.
În condițiile existenței mai multor ordini juridice, rolul judecătorului în identificarea regulii de drept aplicabile este esențial. Trebuie precizat că, în ipostaza sa națională, judecătorul este ghidat de dreptul transnațional, deciziile sale trebuind să fie expresia diferitelor niveluri juridice pe care le parcurge și le aplică, de la instrumentele juridice internaționale la cele supranaționale sau de la cele regionale la cele globale.
În acest sens, observăm că atât instanțele cu competență generală, cât și curțile constituționale se confruntă în mod curent în activitatea lor cu problemele pe care le ridică aceste niveluri juridice diferite.
Dialogul specializat dintre diferitele niveluri judiciare nu este o întreprindere ușoară; dimpotrivă, putem observa că fiecare nivel judiciar încearcă să mențină un anumit statu-quo, o anumită competență de ultima ratio pentru a preveni hegemonia celuilalt nivel în detrimentul competențelor sale; de aceea, este necesară o armonizare integrativă a acestora, prin diverse instrumente juridice, și aici ne referim în special la procedura reglementată de Protocolul nr.16 la Convenție (procedura avizului consultativ) sau la procedura întrebării preliminare cu referire la ordinea juridică a Uniunii Europene.
În acest context, remarcăm că spațiul juridic european comun se bazează pe relații de confluență, de complementaritate și de circularitate, atunci când judecătorul european (CEDO/CJUE) filtrează soluțiile legiuitorului național, curțile europene devenind, astfel, curți de supralegalitate, care au puterea de a formula reguli generale, prioritare în raport cu nivelul național.
O jurisprudență coerentă nu face altceva decât să crească standardul de protecție a drepturilor fundamentale și să consolideze securitatea juridică pe care toți cetățenii Europei o prețuiesc. În aceste condiții, jurisprudența devine esențială pentru însăși substanța dreptului. Putem spune, într-un sens metaforic, că jurisprudența acționează ca o inimă care pompează sângele dreptului viu în arterele cunoașterii și reflecției științei dreptului pentru formularea de noi teorii și chiar doctrine juridice mai adaptate realității. Astfel, creația judecătorului asigură viața dreptului în societate, trecerea legii de la potențialul ei la actul efectiv de aplicare și realizare a scopului ei, precum și, la nivelul societății, modelează implicit sau explicit educația și conștiința juridică a cetățenilor.
S-a pus întrebarea dacă putem vorbi despre o estetică, o frumusețe a dreptului. S-a dat și un răspuns, acela că frumusețea dreptului constă în etica lui, în lupta pentru ideea de drept și dreptate, dreptatea ca suverană a celorlalte virtuți, așa cum era statornicit în credința atenienilor în idealul de justiție.
Referitor la fenomenul mișcării juridice contemporane, în contextul mutațiilor din sfera de înțelegere a sistemului de valori al societăților dominate de algoritmii inteligenței artificiale, rolul judecătorului ca profesionist al dreptului și ideea de drept se mențin cu necesitate. În esență, realizarea actului de justiție presupune inteligența logică și axiologică a prezenței omului, care, cu toate atributele sale de cunoaștere și afectiv-umane, trebuie să judece fapte umane ale semenilor săi, ceea ce-i conferă judecătorului un rol incomparabil cu rolul inteligenței artificiale, care poate fi exhaustivă, fascinantă, dar lipsită de sensibilitate și spirit uman.
În accepțiunea noastră, rămânem la convingerea că profesia de judecător, onorată în toate exigențele sale, este mai mult decât o carieră tehnică, este mai mult decât o activitate socialmente utilă. Această profesie a fost și va rămâne o vocație, menită să asigure, prin rolul și misiunea ei în cetate, împărțirea judicioasă a dreptății pentru asigurarea păcii sociale, a stabilității și prosperității, pentru demnitatea de a fi om și cetățean național și european.
Vă mulțumesc pentru atenție și răbdare și vă doresc mult succes în activitatea pe care o îndepliniți în sistemul justiției!