Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,
Distinși invitați,
Vă mulțumesc, Prefericirea Voastră Părinte Patriarh Daniel, pentru onoranta invitație de a participa, împreună cu Domniile Voastre, la acest eveniment al Bisericii Ortodoxe Române.
Vă mărturisesc că am pășit cu sfială, cu smerenie în acest epicentru al ortodoxiei românești, spațiu de credință și slujire, în multe momente chiar de slujire jertfelnică.
Împlinirea celor 16 ani de la întronizarea Preafericirii Voastre Părinte Patriarh Daniel îmi oferă plăcutul privilegiu să vă adresez, atât din partea mea în calitate de creștin ortodox și, vremelnic, președinte al Curții Constituționale, cât și din partea colegilor mei, un Mesaj pentru Prefericirea Voastră, pentru ilustra ierarhie și întreaga Biserică Ortodoxă Română.
Mă bucur să vă adresez multe urări de bine, sănătate și rodnică păstorire a tuturor credincioșilor ortodocși români, cu ocazia împlinirii a șaiseprezece ani de la întronizarea ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, ale cărei valori de credință și cultură creștină, în continuitatea și consolidarea lor, le cultivați, apărați și promovați prin prodigioasa, însuflețitoarea și înțeleapta Dvs. diriguire a spiritualității creștin-ortodoxe românești.
Misiunea Preafericirii Voastre, veritabilă profesiune de credință, în acești ani încununați de multe realizări nu numai pentru Biserica Ortodoxă, ci și pentru întreaga societate românească, este o sursă de inspirație pentru cei care își dedică viața și activitatea slujirii unui neam. Vă transmit calde felicitări pentru implicarea exemplară pe care Patriarhia Română o are în sfera socială, culturală și educațională, în mod deosebit pentru atenția și echilibrul Preafericirii Voastre în problematici care privesc libertatea și toleranța religioasă consacrate și garantate în Constituția României.
Suntem conștienți de grija părintească a Preafericirii Voastre față de toți românii, din țară și diaspora. Apreciem spiritul și acțiunea remarcabile, ancorate în realitățile culturale, religioase și sociale contemporane, în egală măsură cu devoțiunea pentru tradiție și valorile dăinuitoare, perene, precum și dăruirea Preafericirii Voastre în a împlini cel mai de preț vis al vrednicilor noștri înaintași, acela de a avea o Catedrală Națională, simbol al jertfei altruiste a eroilor noștri. Constatăm, sub oblăduirea Preafericirii Voastre, a Înaltpreasfințiilor și Preasfințiilor Voastre, o dezvoltare a unei mișcări religioase creștine tradiționale care exprimă o Biserică vie, o Biserică a oamenilor, a românilor de confesiune ortodoxă, îndreptată de la înfăptuiri materiale substanțiale spre nevoințele credincioșilor, sporirea și înnoirea vieții monahale și duhovnicești. În aparență, toate acestea ar putea fi considerate realizări ușor de împlinit, dar, în realitate, identificăm un efort uriaș și consecvent în finalizarea lor, pentru care vă felicităm sincer cu acest prilej aniversar.
Știm cu toții că din profilul de identitate culturală și națională a unui neam nu pot lipsi tradițiile, credințele, familia și limba ca fenomen etno-cultural care conferă unitatea etico-spirituală a unui popor ce-și validează existența prin interiorizarea și trăirea valorii absolute a transcendenței.
Un om sau un popor fără credință și fără Dumnezeu este destinat, mai devreme sau mai târziu, degradării morale și slăbirii demnității și conștiinței de sine.
Biserica Ortodoxă Română, parte integrantă și concrescută în conștiința națională, a însoțit și modelat, de-a lungul timpului, viața, spiritul și cultura poporului român, care și-a împletit destinul în istorie cu cel al acestei instituții spirituale fundamentale a națiunii noastre.
Credința strămoșească creștin-ortodoxă se contopește cu însăși etnogeneza și evoluția poporului român cu toate vicisitudinile și cu progresele pe care le-a cunoscut de-a lungul timpului. Biserica Ortodoxă Română nu este o simplă instituție prestatoare de servicii religioase sau de servicii sociale caritabile; ea este, în esențialitatea ei, o instituție-cheie a dimensiunii spirituale de construcție și coeziune a unei comunități umane formate din cetățeni liberi și egali în drepturi, în care libertatea religioasă și de credință constituie nucleul libertății ca trăsătură inerentă oricărei ființe umane.
Separația dintre stat și biserică, statornicită prin Legea fundamentală a țării, trebuie înțeleasă în sensul de organizare politică a statului. Dar, în ceea ce privește comuniunea de conștiință spirituală, culturală și etico-religioasă, acestea sunt însă, în realitatea vieții, indestructibile și unitare în condițiile în care libertatea, toleranța și valorile de credință reprezintă unul dintre fundamentele culturale ale civilizației europene, alături de filozofia greacă și dreptul roman.
Se spune că știința fără conștiință este ruina sufletului. Parafrazând această cunoscută reflecție, am putea particulariza că știința fără credință, fără conștiința credinței este ruina sufletului omenesc, potrivit îndemnului Cărții. „Bucurați-vă și rugați-vă neîncetat”.
Ființa umană nu poate trăi, în profunzimea ei metafizică, fără credință și comuniunea de iubire și rugăciune. Așa cum afirma scriitorul și savantul român Mircea Eliade, întreaga ordine aparentă a lumii nu este altceva decât sacralitate camuflată în forme profane.
Preafericirea Voastră, Părinte Patriarh Daniel, Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre, Distinși invitați,
Anii care vor urma să vă fie plini de bucurie și să aducă tuturor românilor alese binecuvântări! Doamne-ajută!
Și acum, dacă îmi îngăduiți, Părinte Patriarh, să spun rugăciunea pentru mine și să vă cer binecuvântare:
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”!
Marian Enache
Președintele Curții Constituționale a României