ȘEDINȚE DE JUDECATĂ

Martie 2019
DuLuMaMiJoVISa
     12
3456789
10111213141516
1718192021
22
23
24252627282930
31      

COMUNICAT DE PRESĂ

20.07.2016

I.  În ziua de 20 iulie 2016, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza a doua din Constituția României și al art.21 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere, în conformitate cu  prevederile art.150 şi art.152 din Constituție,  precum şi ale  Legii nr.189/1999,  iniţiativa  legislativă a cetăţenilor intitulată “Lege de revizuire a Constituţiei României”, prin care se propune modificarea art.48 alin.(1) din Constituție. 

Cu unanimitate de voturi, Curtea a constatat că  iniţiativa legislativă a cetăţenilor intitulată “Lege de revizuire a Constituţiei României” îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.150  și art.152 din Constituție.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Senatului.

II. În aceeaşi zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituţia României şi al art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a soluționat, în cadrul controlului anterior promulgării, următoarele sesizări de neconstituţionalitate formulate de Guvernul României:

   1. Sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii pentru completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Cu unanimitate de voturi, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali este neconstituțională.

Curtea a reţinut că, prin Decizia nr.22 din 20 ianuarie 2016, pronunţată în cadrul controlului a priori de constituţionalitate, Legea pentru completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali a fost constatată ca fiind neconstituţională în ansamblul său. În urma deciziei Curţii Constituţionale, Parlamentul a reluat procedura legislativă, a reexaminat anumite dispoziţii ale legii constatate ca fiind neconstituţională şi a adoptat din nou legea anterior menţionată. Parlamentul nu avea competenţa de a reexamina doar dispoziţii punctuale din lege, ci trebuia începută o nouă procedură legislativă pentru a se respecta prevederile art.147 alin.(2) din Constituţie.

De asemenea, Curtea a constatat că, prin soluţiile legislative alese, Parlamentul nu a respectat întru totul exigenţele constituţionale stabilite prin Decizia Curţii Constituţionale nr.22 din 20 ianuarie 2016. Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea art.147 alin.(4) din Constituţie, prin raportare la exigenţele constituţionale referitoare la:

- claritatea, precizia şi previzibilitatea legii, conţinutul normativ al legii reglementând lacunar şi defectuos atât stabilirea modului de calcul al  indemnizației pentru limită de vârstă, în situaţia în care subiecţii dreptului au îndeplinit mai multe tipuri de mandate (primar, viceprimar, preşedinte şi/sau vicepreşedinte al consiliului judeţean), cât şi natura juridică a acesteia;

- egalitatea în drepturi, legea acordând beneficiul indemnizaţiei pentru limită de vârstă numai în privinţa anumitor aleşi locali;

- indicarea sursei de finanţare a noii cheltuieli bugetare, întrucât legea, trecând această cheltuială publică la bugetul local, nu a reglementat un sistem de venituri apt să susţină plata indemnizației pentru limită de vârstă, din acest buget.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.

   2. Sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.II pct.1, pct.5 şi pct.15 din Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995.

Cu unanimitate de voturi, Curtea a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.II pct.1, pct.5 şi pct.15 din Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995 sunt neconstituţionale.

Cu privire la neconstituţionalitatea referitoare la art.II pct.1 din legea examinată, Curtea a reţinut că încalcă valori fundamentale, ocrotite de Codul penal, valori de rang constituţional, precum statul de drept, democraţia, respectarea Constituţiei şi a legilor, care sunt consacrate prin art.1 alin.(3) şi (5) din Legea fundamentală. Prin această soluţie legislativă se ajunge la extragerea din aria de incidenţă a răspunderii penale, aplicabilă funcţionarilor publici, a notarilor publici.

Cu privire la neconstituţionalitatea art.II pct.5 din legea examinată, Curtea a reţinut că normele introduse prin art.131 din Legea nr. 36/1995 nu răspund exigenţelor de previzibilitate, în condițiile în care nu sunt reglementate sau sunt reglementate lacunar ori confuz următoarele aspecte: domeniul de aplicare (situaţiile în care notarul public poate emite titlul executoriu), condițiile de admisibilitate (noțiunea de creanță necontestată), procedura efectivă de emitere a titlului executoriu, modalitățile de garantare a dreptului la apărare a debitorului (înştiinţarea sa şi accesul liber la instanța şi la căile de atac). Dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3) şi (5), art.24 şi art.44.

Cu privire la neconstituţionalitatea art.II pct.15 din legea examinată, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art.16 din Constituţie, întrucât prin modificarea operată stabileşte, pe de o parte, discriminări între persoane aflate în situaţii juridice identice, şi, pe de altă parte, privilegii pentru persoane care exercită atribuţii de autoritate publică, lipsind de efecte juridice o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. De asemenea, Curtea a reţinut şi încălcarea principiului statului drept şi principiului supremaţiei Constituţiei şi a obligativităţii respectării legilor, consacrate de art.1 alin.(3) şi (5) din Legea fundamentală.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.

Argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Compartimentul Relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale


« inapoi