ȘEDINȚE PUBLICE DE JUDECATĂ

Iulie 2017
DuLuMaMiJoVISa
      1
2345678
9101112131415
161718192021
22
23242526272829
3031     

COMUNICAT DE PRESĂ

04.07.2017

În ziua de 4 iulie 2017, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României, al art.11 alin.(1) lit.d) și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.37 alin.(1) şi (2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006 şi ale art.349 alin.(1) din Codul penal, care au următorul conţinut: 

- Art.37 alin.(1) şi (2) din Legea nr.319/2006: „(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.”

- Art.349 alin.(1) din Codul penal: „(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În urma deliberării, cu unanimitate de voturi:

Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.37 alin.(2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006 şi a constatat că sintagma „consecinţe deosebite” din cuprinsul acestora este neconstituţională.

În argumentarea soluţiei de admitere pronunţate, Curtea a constatat că textul de lege dedus controlului de constituționalitate nu îndeplineşte cerințele de claritate şi previzibilitate, întrucât nu stabileşte în concret ce se poate înţelege prin „consecinţe deosebite” şi, prin urmare, contravine prevederilor constituţionale ale art.1 alin. (5) referitoare la principiul respectării legilor și ale art.23 alin.(12) referitoare la legalitatea incriminării. Sintagma menţionată lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, în condiţiile în care principiul respectării legilor şi cel al legalităţii incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.37 alin.(1) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006 şi ale art.349 alin.(1) din Codul penal sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.

Argumentele reţinute în motivarea soluției pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Compartimentul Relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale


« inapoi