COMUNICAT DE PRESĂ

ȘEDINȚE PUBLICE DE JUDECATĂ

August 2018
DuLuMaMiJoVISa
   1234
567891011
12131415
16
1718
19202122232425
262728293031 

COMUNICAT DE PRESĂ

17.07.2018

I. În ziua de 17 iulie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituție și al art.11 alin.(1) lit.A.a) și art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere, în cadrul controlului anterior promulgării, următoarele obiecții de neconstituționalitate:

A.  Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolul unic pct.2 [cu referire la art.253 alin.(l)] și 3 [cu referire la art.2541 alin.(21)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr.1/2011, art.I pct.l [cu referire la art.19 alin.(3) din Legea nr.1/2011] și art.II [cu referire la art.321 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.75/2005] din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative în domeniul educației și articolul unic [cu referire la art.16 alin.(l)] din Legea pentru modificarea art.16 din Legea educației naționale nr.1/2011, precum și celor trei legi in ansamblul lor, obiecție formulată de Președintele României.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi:

1. A admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile articolul unic pct.2 [cu referire la art.253 alin.(1)] și 3 [cu referire la art.2541 alin.(21)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr.1/2011, art.II [cu referire la art.321 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.75/2005 în partea privitoare la divizare] din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul educației și articolul unic [cu referire la art.16 alin.(1)] din Legea pentru modificarea art.16 din Legea educației naționale nr.1/2011 sunt neconstituționale.

2. A respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.1 [cu referire la art.19 alin.(3) din Legea nr.1/2011] din din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul educației și art.II [cu referire la art.321 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.75/2005 în partea privitoare la fuziune] din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul educației, precum și Legea pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr.1/2011, Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul educației și Legea pentru modificarea art.16 din Legea educației naționale nr.1/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului. 

B. Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali, obiecție formulată de un număr de 74 de deputați și 6 senatori.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile Legii pentru modificarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali sunt neconstituționale.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.  

C. Obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.317/2004 privind organizarea si funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, obiecție formulată de un număr de 90 de deputati aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, Uniunii Salvați România și de către unii deputați neafiliați.

În urma deliberărilor, Curtea, cu majoritate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României.

II. În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României, al art.11 alin.(1) lit.d) și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.30 alin.(2) şi (3) şi art.280 alin.(2) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a  admis excepţia de neconstituţionalitate şi a  constatat că dispoziţiile art.30 alin.(2) şi (3), precum şi sintagma „sistemul dosarului electronic de sănătate al pacientului” din cuprinsul art.280 alin.(2) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt neconstituţionale.

Curtea a constatat că dosarul electronic de sănătate, instituit prin reglementările criticate, cuprinde date personale cu caracter medical, protejate prin art.26 din Constituţie. În măsura în care statul a instituit prin lege o măsură în aplicarea dreptului la ocrotirea sănătăţii persoanei, prevăzut de art.34 din Constituţie, tot acestuia îi revine obligaţia de a proteja şi garanta caracterul confidenţial al informaţiilor medicale prelucrate printr-un act normativ de acelaşi nivel. Aceasta întrucât nu este îndeajuns ca protejarea datelor medicale să fie realizată printr-o legislaţie infralegală, care este caracterizată printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate [a se vedea în acest sens Decizia nr.17 din 21 ianuarie 2015, Decizia nr.51 din 16 februarie 2016 sau Decizia nr.61 din 7 februarie 2017]. Or, dispoziţiile legale criticate nu reglementează în sine nicio măsură care să poată fi calificată drept garanţie a dreptului la viaţă intimă, familială sau privată, astfel încât Curtea a constatat încălcarea art.26 din Constituţie.

Totodată, Curtea a reţinut că legislaţia infralegală adoptată în temeiul textelor legale criticate cuprinde, în realitate, garanţiile asociate art.26 din Constituţie. Prin urmare, s-a ajuns la situaţia în care un act administrativ cu caracter normativ să stabilească aceste garanţii, neprevăzute de lege, în condiţiile în care legislaţia secundară trebuia să se limiteze doar la organizarea punerii în executare a acestor garanţii. Actul administrativ normativ nu poate, prin conţinutul său, să excedeze domeniului organizării executării legii. Printr-un atare procedeu s-ar ajunge la modificarea/ completarea însăşi a legii. În consecinţă, Curtea a constatat şi încălcarea art.1 alin.(5) din Constituţie.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, care a sesizat Curtea Constituțională.

Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Compartimentul Relații externe, relații cu presa şi protocol al Curții Constituționale


« inapoi