ȘEDINȚE DE JUDECATĂ

Aprilie 2019
DuLuMaMiJoVISa
 123456
78910111213
141516171819
20
21222324252627
282930    

COMUNICAT DE PRESA

10.12.2015

I.În ziua de 10 decembrie 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.509 alin.(1) pct.11 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:[…]

11.după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii."

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul” din cuprinsul dispoziţiilor art.509 alin.(1) din Codul de procedură civilă este neconstituţională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct.11 din cuprinsul acestora.

Curtea a reţinut că prin respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile alin.(1) pct.11 al art.509 din Codul de procedură civilă motivată de faptul că hotărârea a cărei revizuire se cere nu vizează fondul, lipseşte de eficienţă însuşi controlul de constituţionalitate, părţile aflându-se în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii, deci ale controlului de constituţionalitate pe care ele l-au declanşat. Astfel, deciziile obligatorii ale Curţii Constituţionale ar fi lipsite de orice efecte juridice, iar rolul instanţei constituţionale ar fi negat. În plus, aceasta echivalează cu o limitare nepermisă a exercitării unei căi de atac. De asemenea, a mai reţinut că nu există o motivare obiectivă şi rezonabilă pentru ca o decizie de constatare a neconstituţionalităţii să profite numai unei categorii de justiţiabili în declararea căii de atac a revizuirii, în funcţie de împrejurarea că hotărârea definitivă pronunţată de instanţă evocă sau nu fondul.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Bihor – Secţia I civilă.

II. În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.7/2015 privind stabilirea destinației unor bunuri immobile confiscate.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului, şi a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2015 privind stabilirea destinaţiei unor bunuri imobile confiscate sunt neconstituţionale.

Potrivit ordonanţei de urgenţă criticate, bunurile imobile intrate în proprietatea privată a statului pot fi transmise în domeniul public al acestuia şi în administrarea autorităţilor administraţiei publice centrale, altor instituţii publice de interes naţional, după caz, sau regiilor autonome de interes naţional (entităţi beneficiare), la solicitarea acestora, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile legii. Curtea a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2015 încalcă art.115 alin.(4) din Constituţie. Motivele invocate de Guvern pentru emiterea ordonanţei de urgenţă, astfel cum sunt enunţate în preambulul şi nota de fundamentare ale acesteia, prezintă aspecte care ţin de raţiunea, necesitatea, oportunitatea şi utilitatea reglementării, fără a motiva existența unei situații extraordinare care să justifice utilizarea acestui instrument de legiferare. Cu privire la urgenţa reglementării, Curtea a reţinut că legiferarea operativă a remedierii unor disfuncționalități sau perfecţionarea cadrului legislativ se putea realiza pe calea procedurii obişnuite de legiferare, şi nu prin ordonanţă de urgenţă, astfel că motivarea urgenţei adoptării actului normativ este una formală.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului.

III. Tot în ziua de 10 decembrie 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin.(1) din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care au următorul conţinut: „Nu sunt îndreptăţite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr.1 care face parte integrantă din prezenta lege.”

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.5 alin.(1) din Legea nr.10/2001 și a constat că acestea sunt constituţionale în măsura în care nu permit restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent persoanelor care intră sub incidenţa acordurilor încheiate de România cu alte state privind reglementarea problemelor financiare în suspensie enumerate în Anexa nr.1 a Legii nr.10/2001.

Curtea a reținut, în esență, că, prin interpretarea contrară, se încalcă art.44 alin.(2) din Constituţie privind egala protejare a proprietăţii private, întrucât statul român este obligat să suporte o diminuare nejustificată a patrimoniului prin plata dublă, nedatorată, a unei creanțe deja achitate, având în vedere că acordurile încheiate de România cu alte state privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în Anexa nr.1 a Legii nr.10/2001, au efect liberatoriu pentru statul român.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă.

Argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Compartimentul relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale

 


« inapoi