Profesorul Ion Deleanu
Fost judecător al Curții Constituționale a României
– promotor în rândul tinerilor al unei veritabile paideia juridice –
Cu emoție firească încerc să evoc, chiar și secvențial, memoria regretatului Profesor Ion Deleanu, cu aduceri aminte dintr-o anumită etapă a tinereții, atunci când am avut privilegiul să-l cunosc și să conlucrăm, alături de alți juriști, la realizarea Proiectului de Constituție a României, adoptat de Adunarea Constituantă în anul 1991.
La 4 mai 2024, Profesorul ar fi împlinit 87 de ani. La 10 ani de când a trecut în neființă, simțim cu toții că spiritul Profesorului se află la Curtea Constituțională, printre noi. Și cum am putea simți altfel, când Profesorul a fost unul dintre părinţii Constituţiei României și apoi interpret și modelator al acesteia în opera de instituire a justiției constituționale în România democratică, în calitate de judecător, numit în anul 1995 la Curtea Constituţională a României.
Cei care au avut șansa de a coopera profesional cu Profesorul Ion Deleanu au putut cu ușurință remarca prezența unei personalități complexe și dăruite cu harul calităților de magistru, care, în întreaga sa activitate intelectuală, didactică și academică, a exercitat o veritabilă profesiune de credință, devoțiune și pasiune.
O contribuție prețioasă a Profesorului Deleanu este aceea realizată în calitate de profesor-expert al Comisiei de redactare a noii Constituții a României, activitate care nu s-a concretizat doar în observațiile, propunerile, tezele sau opiniile exprimate în cadrul Comisiei, ci și în participarea la consultările cu experţii Consiliului Europei și ai Asociației Barourilor Americane, care s-au desfășurat atât în țară, cât și în străinătate, respectiv în Elveția, Franța, Belgia și SUA. Totodată, Profesorul a participat și la reuniunea de la Centrul ONU pentru drepturile omului de la Geneva (octombrie 1990), în cadrul căreia au fost prezentate tezele Proiectului de Constituție.
Spiritul universalist reprezentat de Profesor, care reunea, în mod excepţional – aşa cum spunea un mare civilist –, dubla vocaţie pentru dreptul public şi dreptul privat, a făcut ca în prima parte a carierei sale Profesorul să publice articole şi monografii în domeniul dreptului public, preocupare reluată mai intens după anul 1989, când ne-a oferit nu doar Justiţia constituţională, ci şi tratatul Instituții și proceduri constituționale în dreptul român și în dreptul comparat.
Scrierile sale din sfera dreptului constituțional au atins și zone mai puțin explorate, dar cu implicații profunde în evoluția justiției constituționale. Astfel, ca o continuare tematică a preocupărilor sale, remarcăm lucrarea Jurisprudența și revirimentul jurisprudențial, un eseu construit în jurul conceptului de securitate juridică pe care jurisprudența trebuie să o proteguiască.
De asemenea, Profesorul a fost mereu interesat și dornic să aducă în prim planul dezbaterilor juridice idei și concepte de o remarcabilă forță motrice, cum ar fi: calitatea legii, accesul liber la justiție, procesul echitabil sau dialogul judecătorilor, dovadă fiind studiile pe care le-a fundamentat cu acribie. De altfel, lucrarea sa referitoare la dialogul judecătorilor este și rămâne un reper în peisajul literaturii juridice din România, fiind una dintre primele încercări de redare a modului de relaționare în cadrul triadei judiciare național – internațional – supranațional.
Formaţia sa juridică de tip enciclopedic i-a permis să abordeze cu succes şi domeniul dreptului privat, respectiv complexa ramură a acestuia, dreptul procesual civil. Şi în acest domeniu Profesorul a creat o operă ştiinţifică notabilă, chiar dacă am aminti doar Tratatul de drept procesual civil, apărut în mai multe ediţii. Lucrările pentru elaborarea noului Cod de procedură civilă şi apoi adoptarea acestuia s-au constituit într-o provocare ştiinţifică pe care Profesorul a primit-o şi a onorat-o cu energie analitică și creatoare, concretizată în numeroase studii şi articole consacrate Proiectului şi apoi noului Cod de procedură civilă, în care a examinat și a evaluat atât evoluţiile legislative şi inovaţiile normative, cât şi unele lacune sau imperfecţiuni. Toate acestea au culminat cu Tratatul său de procedură civilă şi Comentariile noului Cod de procedură civilă, un dar făcut de Profesor comunităţii juridice româneşti.
Cu toții, doctrinari, practicieni și studenți, ne-am bucurat de prolificitatea creației științifice a Profesorului, care a lăsat o aură diamantină în peisajul învățământului superior juridic și în mediul academic. A publicat, în ediţii succesive, revăzute, actualizate şi dezvoltate, 19 tratate în domeniul dreptului constituţional şi al procedurii civile. A publicat 20 de lucrări monografice interdisciplinare şi peste 100 de articole şi studii în ţară şi în străinătate.
Am fost impresionați de talentul expunerii, dar și de acela al redactării metodice și sistematice a materiilor tratate, de discursul argumentativ, de eleganţa și precizia stilului şi atitudinile deferente faţă de colaboratori, impunând sentimentul de respect pentru magistru. Profesorul a pregătit, la Facultatea de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, peste 40 de generaţii de jurişti, lăsându-şi amprenta mentoratului asupra discipolilor săi, învățăcei în tainele dreptului.
Am învățat de la Profesorul Ion Deleanu că dreptul este mai mult decât o știință instrumentală. Dreptul este știință, artă și tehnică în același timp, și această complexitate a cunoașterii se înscrie în evoluția culturii umanității. Profesorul Ion Deleanu, prin activitățile sale pluridisciplinare, a promovat în rândul tinerilor o veritabilă paideia juridică.
În semn de omagiu, Profesorul Deleanu a fost distins în anii 1997 şi 2007 cu premiul „Simeon Bărnuţiu” al Academiei Române. În anii 2000, 2002, 2004, 2006 și 2008 i s-a acordat premiul „Mihail Eliescu” al Uniunii Juriştilor din România. De asemenea, a fost distins cu premiul „Mircea Manolescu” al Societăţii Academice „Titu Maiorescu”. Prin decret al Preşedintelui României i s-a acordat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler pentru susţinuta activitate ştiinţifică şi didactică în domeniul ştiinţelor juridice şi pentru contribuţia avută la promovarea statului de drept în România. În anul 2013 a fost distins cu premiul Opera Omnia „Matei B. Cantacuzino” pe anul 2012, acordat de Revista Română de Drept Privat în colaborare cu Uniunea Naţională a Barourilor din România, şi tot Revista Română de Drept Privat a declarat anul 2014 „Anul Ion Deleanu”.
Personal, am avut posibilitatea să-l întâlnesc pe maestru în cadrul Comisiei de redactare a noii Constituții a României. Așa cum am afirmat cu alte prilejuri, a fost o șansă pentru mine să particip la „nașterea” unei Constituții în care am fost efectiv implicat, atât la elaborarea Proiectului Constituției în Comisia de redactare a acestuia, cât și la dezbaterile din Adunarea Constituantă, împreună cu regretații Vasile Gionea, Amadeo Lăzărescu, Mihai Constantinescu, Ion Deleanu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, precum și cu profesorii în viață Florin Bucur Vasilescu, Ioan Vida, Ioan Leș și cu alte personalități ale timpului, membri ai Adunării Constituante din 1990, care au contribuit la apariția Constituției din 1991. Întreaga activitate, durata și procedurile democratice, problematica, documentarea internațională și argumentările grupurilor politice parlamentare, idealismul, seriozitatea și dorința sinceră a membrilor acelei Adunări de a da țării o Constituție au avut semnificația unei veritabile școli a constituționalismului la începuturile democrației românești.
În ceea ce mă privește, fiind, în cadrul Comisiei, responsabil cu schițarea titlului Proiectului de Constituție „Drepturile și libertățile fundamentale”, din dezbaterile Comisiei, în cadrul cărora Profesorul a jucat un rol important, am înțeles valoarea înscrierii în corpul unei Constituții a drepturilor și libertăților fundamentale, semnificația lor esențială pentru definirea statului de drept, precum și faptul că, prin ele însele, drepturile și libertățile constituționale reprezintă o sinteză a libertății umane.
În toată această perioadă de activitate și cooperare, Profesorul a fost deschis și constructiv, plin de afabilitate şi cu o empatie sinceră, fără să se abată de la principiile sale. Întreaga sa conduită era dublată de o înaltă exigenţă profesională, permanentă și omniprezentă. Nu pot să uit valoroasele intervenții ale Profesorului în Comisie și în cadrul Adunării Constituante, în susținerea și argumentarea științifică a unor soluții propuse spre dezbaterea Proiectului de Constituție din 1991, intervenții care se găsesc în lucrarea Geneza Constituției României 1991. Lucrările adunării constituante.
În anul 1993, Profesorul a publicat, împreună cu mine, în Revista „Dreptul”, două studii referitoare la Premisele și mecanismele statului de drept. În aceste împrejurări, în prezentarea modului în care urmau să fie construite materialele, am descoperit în Profesorul Ion Deleanu un idealist pragmatic, un om al dialogului științific, riguros, spiritual, cu o rafinată ironie intelectuală, disponibil pentru realizarea proiectelor didactice și academice.
Ultimele discuții pe care le-am avut cu Profesorul au fost prin intermediul telefonului, când l-am întrebat de starea sănătății sale, pe care o știam afectată. Discuțiile prin telefon cu Profesorul au fost un remember despre începuturile democrației românești, adoptarea Constituției și avatarurile dezbaterilor din Adunarea Constituantă. Profesorul Ion Deleanu a reprezentat un exemplu extraordinar de dăruire şi pasiune pentru promovarea ştiinţei dreptului, o personalitate de o onestitate exemplară.
Recunosc faptul că, evocându-l, mă încearcă o undă de nostalgie pentru oamenii temeinici și spiritul lor robust, al unor timpuri consacrate așezării unei temelii solide pentru viitoarea noastră societate democratică.
Magistrul, în percepția mea, făcea parte din categoria specialiștilor cu spirit și viziune, fiind înzestrat cu aptitudinea congenitală a detașărilor impersonale față de ingratitudinile lucrurilor meschine și de atitudinile inconvenabile pe care, nu de puține ori, a trebuit să le înfrunte sau să le îngăduie într-un fel de asceză a renunțărilor și a resemnării superioare, dar niciodată a vreunei suficiențe de sine.
Sunt unii oameni care mor pur și simplu, ca efect al inexorabilității stingerii biologice. Dar există printre noi și oameni care, prin propria lor mistuire, jertfă de sine, luminează mediul socioprofesional sau chiar o epocă. Din această galerie de oameni face parte și magistrul Ion Deleanu. Oamenii dragi și buni rămân pentru totdeauna în memoria noastră vie și afectivă.
Marian Enache
Președintele Curții Constituționale a României