I. În ședința din data de 20 martie 2024, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a priori, a decis, cu unanimitate de voturi:
– A respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de deputați aparținând Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și deputați neafiliați și a constatat că dispozițiile Legii pentru modificarea art.5 alin.(1) din Legea nr.370/2004 pentru alegerea Președintelui României sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
În esență, Curtea a statuat că legea criticată realizează o redimensionare a intervalului de timp în care urmează a se fixa data alegerilor, ceea ce nu pune în discuție un element fundamental al dreptului electoral.
Comisia de la Veneția a observat că există trei categorii de sisteme de determinare a stabilirii datei alegerilor [Raport privind stabilirea datei alegerilor, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 22-a reuniune (Veneția, 18 octombrie 2007) și de Comisia de la Veneția la cea de-a 72-a sesiune plenară (Veneția, 19-20 octombrie 2007)], România făcând parte din cel de-al doilea sistem menționat de aceasta [data alegerilor este stabilită de o autoritate, într-un cadru temporal destul de strict determinat de Constituție sau de legea electorală]. Legea criticată nu schimbă sistemul existent de stabilire a datei alegerilor, ci realizează o modificare de natură temporală în cadrul sistemului pentru care a optat legiuitorul român încă din anul 2004. Plasarea acestei date în ultima parte a mandatului în curs se înscrie în coordonatele democrației constituționale pentru a se asigura succesiunea firească a mandatelor, fără a se afecta caracterul plenar al mandatelor în curs. Între data anunțării alegerilor și data alegerilor există o distanță temporală rezonabilă pentru a permite tuturor factorilor politici interesați să se pregătească pentru competiția electorală.
Comisia de la Veneția [Codul bunelor practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002) și Declarația interpretativă privind stabilitatea legii electorale, adoptată de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 15-a reuniune (Veneția, 15 decembrie 2005) și de Comisia de la Veneția la cea de-a 65-a sesiune plenară (Veneția, 16-17 decembrie 2005)] a stabilit că sistemul electoral propriu-zis, componența comisiilor electorale şi constituirea circumscripțiilor electorale sunt elemente fundamentale ale dreptului electoral și nu pot fi modificate cu mai puțin de 1 an anterior datei alegerilor. Modificarea operată, extinzând intervalul temporal în care pot avea loc alegerile, nu reprezintă o reformă a legislației electorale și nu vizează un element de fond sau de substanță a sistemului electoral.
În consecință, Curtea a constatat că legea criticată respectă exigențele constituționale invocate.
– A admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite și a constatat că Legea pentru modificarea completarea Legii nr.192/2010 privind trecerea unor drumuri forestiere, a căilor ferate forestiere și a lucrărilor de corectare a torenților din domeniul public al statului și din administrarea Regiei Naționale a Pădurilor -Romsilva în domeniul public al unor unități administrativ- teritoriale și în administrarea consiliilor locale ale acestora este neconstituțională, în ansamblul său.
În esență, Curtea a reținut că, având în vedere faptul că transferul bunurilor ce fac obiect de reglementare al legii criticate se face prin lege organică, iar nu prin act individual – hotărâre a Guvernului, precum și faptul că transferul dreptului de proprietate publică și al dreptului de administrare asupra bunului în cauză se realizează concomitent, legea criticată contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art.1 alin.(4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art.61 alin.(1) și art.102 alin.(1) teza finală referitoare la rolul Parlamentului și, respectiv, al Guvernului, precum și dispozițiilor art.136 alin.(4) referitoare la inalienabilitatea bunurilor proprietate publică și art.147 alin.(4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale.
Totodată, Curtea a reținut că este neconstituțională și soluția normativă care reglementează o modalitate de întoarcere a bunurilor în cauză, în domeniul public al statului, prin efectul legii, în situația în care nu s-a realizat scopul avut în vedere prin transferul acestora din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, aspect ce contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art.61 alin.(1) şi art.102 alin.(1) teza finală, art.136 alin.(2) referitor la proprietatea publică și art.147 alin.(4).
De asemenea, Curte a mai reținut că prin reglementarea transferului prin lege, iar nu prin hotărâre a Guvernului, a unor bunuri ce nu formează obiectul exclusiv al proprietății publice, este eludată posibilitatea persoanei vătămate de o autoritate publică, printr-un act administrativ, de a se adresa unei instanțe judecătorești, ceea ce contravine dispozițiilor art.52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică din Legea fundamentală.
– A respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că Legea pentru completarea art.24 ind.1 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice este constituțională în raport cu criticile formulate.
În esență, referitor la critica privind depășirea limitelor reexaminării, Curtea a reținut că, prin forma legii adoptată ulterior reexaminării, legiuitorul a realizat o corelare a noilor reglementări cu soluția legislativă existentă în actuala reglementare, această formă fiind menită să asigure integrarea organică a noilor dispoziții în ansamblul legislației, precum și punerea lor în acord cu prevederile actelor normative cu care se află în conexiune.
Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile legii criticate au fost adoptate cu respectarea art.77 alin.(2) din Constituție, astfel cum acesta a fost interpretat în jurisprudența Curții Constituționale, și implicit a art.147 alin.(4) din Constituție referitor la efectele obligatorii ale deciziilor instanței constituționale.
În ceea ce privește critica potrivit căreia sintagma „experiență de cel puțin 2 ani de conducere pentru categoria de vehicule B” încalcă principiul clarității și previzibilității legii, Curtea a reținut că maniera de reglementare a dispozițiilor legale analizate nu le lipsește pe acestea de claritate, precizie și previzibilitate, înțelesul lor putând fi dedus din interpretarea sistematică a ansamblului normativ cu care acestea se află în relație. Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile legii criticate respectă exigențele constituționale ale art.1 alin.(5) referitoare la claritatea și previzibilitatea legii.
*
Deciziile sunt definitive și general obligatorii.
Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
II. Totodată, Curtea Constituțională a amânat:
– pentru data de 10 aprilie 2024
– Obiecția de neconstituționalitate a Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii – martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr.341/2004, obiecție formulată de Președintele României;
– Obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, obiecție formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite;
– pentru data de 24 aprilie 2024 obiecția de neconstituționalitate a Legii privind transmiterea bunurilor imobile – teren cu construcțiile aferente din domeniul public al statului și din administrarea Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara în domeniul privat al statului și succesiv în proprietatea Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara, județul Timiș și transmiterea unui bun imobil – teren din domeniul privat al statului în proprietatea Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara, obiecție formulată de Președintele României.
Compartimentul relații externe, relații cu presa și protocol al Curții Constituționale