Mesajul de deschidere al domnului Marian ENACHE, Preşedintele Curţii Constituţionale a României, adresat cu ocazia celei de-a VI-a Conferințe Naționale a Societății Române de Drept European, cu participare internațională, cu tema „Aplicarea dreptului Uniunii Europene în România”

Domnule Ambasador Ion M. Anghel, Președinte al Societății Române de Drept European,
Distinse oficialități,
Stimaţi invitaţi,
Onorată asistență,

Este un privilegiu pentru mine să particip, alături de domniile voastre, la deschiderea celei de-a VI-a Conferințe Naționale a Societății Române de Drept European și vă rog să-mi permiteţi să vă adresez, în numele Curţii Constituţionale a României, un călduros salut.

Mă simt onorat să exprim acest Mesaj, în contextul abordării tematicii aplicării dreptului Uniunii Europene în România, o problematică de mare interes și actualitate, atât pentru comunitatea științifică, cât și în cadrul jurisdicțiilor naționale și europene.

Unul dintre cele mai importante acte juridice ale organizării statale îl reprezintă Constituţia. Supremația Constituției României, respectiv valoarea ei axiologică o situează, în paradigma unui stat de drept și democratic, în vârful sistemului de drept românesc. Legea fundamentală reprezintă baza tuturor reglementărilor în domeniile politice, sociale și economice, iar aplicarea acesteia este garantată de existența unei instituții specializate, ca unică autoritate de justiție constituțională, cu scopul de a asigura realizarea principiului separării puterilor în stat şi respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetăţenilor.

La nivelul Uniunii Europene, însă, nici Constituția unui stat și nici legislația internă a acestuia nu pot fi privite în afara ordinii juridice europene, în condițiile existenței dreptului european izvorât din tratatele constitutive ale Uniunii Europene.

Astfel cum am afirmat și cu alte prilejuri, aceste ordini juridice nu funcționează separat, ci într-un raport de complementaritate și reversibilitate, fiecare păstrându-și identitatea și fizionomia dreptului pozitiv propriu. Cu alte cuvinte, nu ne aflăm în prezența unui concurs dintre prioritatea dreptului european și supremația constituțiilor naționale, această posibilă percepție generând portențiale efecte dăunătoare asupra statului de drept însuși și asupra democrației. Ideea majoră este aceea a circumscrierii corecte a celor două tipuri de ordini juridice, acestea înscriindu-se mai degrabă într-un sistem de cooperare de tipul „vaselor comunicante”; chiar dacă fiecare își păstrează forma și autonomia, ele comunică și se regăsesc în același sistem de viziune, acțiune și finalitate.

Prioritatea dreptului Uniunii nu trebuie privită ca hegemonia acestui tip de drept, care trebuie interpretat și aplicat prin procedurile armonizării survenite din dialogul judiciar dintre instanțele care aplică dreptul Uniunii Europene și cel național. De aceea, o atitudine de deschidere și de promovare a unei diplomații judiciare, a unui dialog judiciar între instanţa constituţională naţională şi cea europeană nu presupune aspecte privind stabilirea unor ierarhii între aceste instanţe, astfel cum a statornicit jurisprudența instanței române de contencios constituțional.

Aplicarea dreptului Uniunii nu afectează suveranitatea și supremația Constituției naționale, din moment ce domeniile de competență și atribuțiile Curții Constituționale și ale Curții de Justiție a Uniunii Europene sunt diferite. Raportat la cazuistica acestora, trebuie respectată regula variabilă a jocului, în funcție de natura normei juridice, de domeniul ei de aplicare și de raportul just de prevalență între o normă europeană și una de proveniență națională.

Modul de aplicare a celor două ordini juridice, în care, de fapt, izvorul ordinii juridice europene a fost voința politică comună a statelor membre  ale Uniunii Europene, trebuie conceput în interacțiunea lor activă și complementară, nu separatist, ci congruent, în funcție de competențele atribuite ordinii europene, prin actul de aderare al unui stat la Uniunea Europeană. Deși aceste ordini juridice conțin proceduri și naturi juridice diferite, ele au scopuri convergente, și anume un grad mai înalt de integrare în Uniune, accesul cetățenilor la realizarea drepturilor și libertăților lor, cu asigurarea unor standarde și garanții de protecție armonizate.

Constituțiile naționale și ordinea juridică a Uniunii Europene se completează reciproc și, prin urmare, sunt susceptibile de coexistență și dezvoltare consubstanțială. În acest sens, este relevantă hotărârea de referință pronunțată de Curtea  de Justiție a Uniunii Europene în Cauza Melloni, potrivit căreia „în esență (…), atunci când există un conflict normativ între dispoziții de drept național (constituțional) și dispoziții ale dreptului Uniunii, într-o situație în care legiuitorul Uniunii a efectuat o armonizare completă a nivelului de protecție a unui drept fundamental, compatibilitatea unei măsuri naționale cu un astfel de drept trebuie examinată în raport cu dreptul Uniunii, iar nu în raport cu normele constituționale naționale”. O altă hotărâre edificatoare a Curții de Justiție a Uniunii Europene este cea dată în Cauza Akerberg Fransson: „În cazul în care nu există o astfel de armonizare, se pot aplica standarde naționale mai ridicate decât cele garantate de Carta Uniunii, cu condiția ca «supremația, unitatea și eficacitatea dreptului [Uniunii] să nu fie compromise prin aceasta»”.

În acest context, reiterez faptul că pentru realizarea unui asemenea amplu proces de constituționalizare europeană interactivă și complementară în spațiul Uniunii Europene, un rol determinant revine Curții de Justiție a Uniunii Europene, curților constituționale și instanțelor judecătorești, care trebuie să promoveze un tip de conduită judiciară cooperantă, fără competiții inutile și tendințe de dominare a unei ordini asupra celeilalte ordini.

De aceea, de modul rațional și realist în care vor reacționa instituțiile europene și cele naționale, inclusiv cele jurisdicționale, procesul de constituționalizare europeană se va dezvolta și impune într-un mod organic, și nu artificial. Noi juriștii, cu responsabilitățile pe care le avem în diferite instituții, suntem conștienți de rolul dreptului în realizarea integrării în Uniunea Europeană și percepem faptul că dreptul, ca mijloc de reglementare și fundament a valorilor europene, a depășit de mult granițele națiunilor, impunându-se prin valorile și standardele sale universale de organizare mai eficientă a societăților și de garantare mai deplină a drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor. Este cazul valorificării Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, la care ne raportăm în motivarea deciziilor noastre.

Însă, relația dintre Curtea de Justiție a Uniunii Europene și instanțele constituționale nu este una fără inadvertențe jurisprudențiale inerente, iar acestea apar când cele două ordini juridice fixează standarde diferite pentru protecția valorilor ocrotite deopotrivă de Constituție, tratatele de bază și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Ambele ordini juridice aduc în discuție o protecție ascendentă a acestor valori, între ele existând o competiție permanentă în proteguirea lor.

În ce mă privește ca cetățean, opțiunea fundamentală pentru România este și trebuie să fie modelul de civilizație al U.E., împărtășirea și implementarea aceluiași  patrimoniu de valori europene în care dreptul reprezintă un fundament cultural, un mijloc integrator și civilizator al  spațiului juridic și socio-economic comun al unei societății europene, în care să ne regăsim ca cetățeni egali și liberi.

De fapt Constituția României din 1991 și revizuirea din 2003 au făcut această opțiune fără echivoc. Valorile și principiile culturii juridice europene au fost înscrise în acest document juridic fundamental, pe care îl considerăm ca făcând parte din ordinea constituțională de tip occidental în care statul român, cu identitatea sa națională, inerentă structurilor fundamentale politice și constituționale, s-a înscris o dată cu aderarea la structurile euro-atlantice.

În încheiere, mulțumesc tuturor participanților și invitaților pentru atenție și vă felicit pentru organizarea acestei Conferințe și importanța temei propuse dezbaterii! Vă doresc mult succes la lucrările Conferinței!

 

Marian ENACHE

Președintele Curții Constituționale a României