Domnule Președinte Vexler,
Domnule Președinte Goldschmidt,
Onorată asistență,
Vreau să vă mulțumesc pentru invitația pe care mi-ați adresat-o, de a participa la prima reuniune în România a Șef Rabinilor din Europa.
Doresc să vă felicit, domnule președinte Vexler, pentru organizarea la București a acestui eveniment excepțional din viața comunității evreiești din România, prilej de a se reuni într-o atmosferă cordială și de cooperare fraternă cu personalitățile vieții spirituale a Șef Rabinilor din Europa.
Vreau să adresez, de asemenea, un salut prietenesc Șef Rabinilor din Europa și să le urez un sincer bun-venit în România.
Promovarea dialogului confesional într-o atmosferă de comuniune și împărtășire între membrii comunităților dumneavoastră ce are loc la București este o dovadă peremptorie a faptului că în România comunitatea evreiască se simte ca acasă, iar invitații ei sunt întotdeauna bineveniți și prețuiți.
Istoria, cu înălțările și căderile ei, ne-a găsit pe noi românii și evreii într-un destin nu de puține ori comun în fața unor regimuri totalitare și tiranice din pricina cărora oameni obișnuiți ca noi, populația românească din care au făcut parte și evreii, au fost supuși terorii și nedreptăților care au îmbrăcat forme intolerabile consemnate în memoria istoriei, dar și în memoria noastră afectivă.
Popoarele care sunt alcătuite din comunități ale oamenilor liberi și egali în drepturi au luptat pentru schimbarea acestor regimuri criminale și pentru cucerirea drepturilor și libertăților, pentru egalitate și toleranță, pentru libertate și justiție. În cursul procesului frământat al istoriei, românii și evreii au fost solidari pentru accederea la valorile libertății și dreptății, ceea ce a generat un constant și consecvent schimb de încredere între noi și legături statornice indestructibile împotriva oricăror forțe ostile. Conviețuirea noastră a însemnat, în primul rând, relațiile firești interumane de zi cu zi, în care elementele și faptele de viață obișnuită ale fiecăruia dintre noi s-au împletit de multe ori cu cele ale comunității evreiești, iar această coexistență firească o regăsim în toate tipurile de activități, de la cele lucrative până la cele creative și intelectuale.
În timp ce mă îndreptam spre locul acestei întâlniri a prieteniei și bucuriei de a fi împreună mi-a trecut prin minte gândul comparației între miracolul elen și miracolul evreiesc, între Atena și Ierusalim și, fără a face o exegeză comparativă între polii acestei axe fundamentale pentru cultura europeană, inspirat de lucrările scriitorilor Saul Bellow și Norman Manea, referindu-mă la miracolul și viziunea iudaică, voi evoca doar referențial câteva repere:
Cultura evreilor este una esențialmente spiritual-religioasă; comunitatea, în concepția iudaică, este mai durabilă decât statul; Dumnezeu supraviețuiește întotdeauna celor mai puternici regi; exilul ca formă de elevație spirituală; experimentarea în diferite epoci istorice a exilului, a sedentarismului, a monarhiei și a profetismului mesianic; concepția asupra Divinului, reprezentat prin unicitate, inefabil și nonfigurativ.
Concepția umanistă rezidă în monoteismul moral, justiția ca element al Divinității, al transcendentului.
Criteriul etic este esențialmente iudaic și se exprimă în imperativul „Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”, chiar și pe dușmanul tău. Să ne amintim în această atmosferă a prieteniei, toleranței și bunăvoinței că vechii evrei au dat lumii Cartea, Cuvântul, care este logos al Divinității și al Rațiunii. Aceste referințe, cu totul succinte, sunt trăsături originare ale identității și valorilor specifice evreiești religioase și culturale.
Această bogăție spirituală și intelectuală reprezintă și astăzi într-o sinteză fericită iudeo-creștină unul dintre fundamentele culturale ale Europei, alături de dreptul roman și filozofia clasică elenă.
Timpul nu îmi permite acum să mai intru în amănunte cu privire la contribuția remarcabilă a evreilor în toate domeniile de activitate științifice, precum și în domeniul artelor, peste tot în lume.
În pofida acestei valoroase contribuții a culturii, religiei și filozofiei iudaice, dereglările maladive și iraționalitatea oamenilor care au căutat să construiască o istorie absurdă, tragică și antiumană au condus la perioade ale fixațiilor antisemite în Europa, care prin folosirea forței primitive au creat monstruozitatea Shoahului, ale cărei consecințe reverberează și astăzi în conștiința umanității, îndreptățindu-ne pe noi toți să rememorăm suferințele poporului evreu și victimele umane din rândul acestuia, să credem în cultura durerii rememorate, ca un moment de aducere aminte, conștientizând până unde poate degrada omul și ura acestuia împotriva altui om, care, indiferent de etnie, este o ființă creată de Dumnezeu și îi aparține acestuia.
A suprima o ființă umană înseamnă a te întoarce împotriva Creatorului lumii și a rațiunii lui de a fi, este un atentat la ontologia omului.
Ororile și aberațiile istoriei au adus într-o actualitate permanentă o nouă temă, aceea a rememorării suferinței umane provocate de un alt om seamănului său, și această temă trebuie mereu reînnoită și adusă în prezent, pentru a nu uita, pentru a nu repeta, pentru a preveni, pentru că până la urmă toți suntem vulnerabili în fața forței stihinice a iraționalității umane.
Aceste degenerări ale istoriei trebuie să fie un avertisment grav pentru toate generațiile din viitor, iar aceste întâlniri de conștiință spirituală, cum este și această reuniune, care mărturisesc aceste grozăvii, dar și remediile lor trebuie să se multiplice și să transmită mesajul păcii și armoniei între oameni.
Nu putem să nu sesizăm că în zilele noastre ne mai confruntăm cu manifestări de antisemitism, de secularizare, cu încercări de estompare a identității religioase și culturale îndreptate împotriva minorităților.
Importantă pentru noi toți este acțiunea de promovare a ideii, a spiritului și dreptului fundamental la conștiința și libertatea religioasă. Este o îndatorire a statelor și a popoarelor să ne garanteze această valoare spiritual-morală intrinsecă naturii umane.
Ne revine tuturor obligația să combatem manifestările de antisemitism contemporan, să ne pronunțăm împotriva secularizării și să considerăm omul ca fiind o prezență spirituală dincolo de prezența sa fizică.
În încheiere, vreau să aduc un elogiu Dialogului și Comunicării între oameni, indiferent de apartenența etnică, religioasă și culturală, pentru o mai bună înțelegere a alterității, pentru a spori toleranța și bunătatea lumii.
Ortega y Gasset spunea toate acestea într-o singură propoziție: „Viața noastră e un dialog”.
Șalom tuturor!
Marian Enache
Președintele Curții Constituționale