Statutul dezvoltător al lui Cuza, prin reformele sale legislative și instituționale, marchează
trecerea de la vechiul drept românesc, de inspirație oriental-bizantină, la un nou drept, de tip
occidental, care a fundamentat construcția noului stat prin unirea celor două principate române.
Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859 reprezintă un act politic de o însemnătate majoră în istoria românilor. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei (5 ianuarie) și al Țării Românești (24 ianuarie) propulsează ideea de unitate românească pe scena politică europeană și creează premisele înfăptuirii unor reforme care să consolideze unitatea politică astfel câștigată.
Actul Unirii din 1859 reprezintă, din perspectivă juridică, începutul procesului schimbării sistemului de drept, prin opțiunea fundamentală a regimului politic unionist pentru sincronizarea legislativă și instituțională cu valorile și cultura democratică de tip occidental, lăsând în urmă sistemul și concepțiile tradiționale de inspirație oriental-bizantină.
În acest context istoric, adoptarea Statutului dezvoltător al Convenției de la Paris din 1864 de către domnitorul Al. I. Cuza reflectă evoluția istorică liberală și progresul social spre un sistem legislativ național bazat pe capacitatea – pentru prima oară în creșterea juridică a spațiului românesc – de legiferare internă, fără corijarea sau intervenția marilor puteri garante ale respectării Convenției de la Paris, a fostei puteri protectoare, Rusia țaristă, sau a celei suzerane, Turcia imperială.
Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris este un act cu valoare constituţională și reprezintă prima „Constituție a României” scrisă chiar de români, și nu de forțe străine.
Aniversarea în anul 2024 a Statutului dezvoltător al Convenției de la Paris reprezintă o recunoaștere a valorii politico-constituționale a acestui document istoric, care constituie o creație a voinței unioniste a românilor de a-și forma o identitate statală unitară pentru exprimarea unității de neam, de limbă, cultură și ethosul specific românesc.
Pentru marcarea importanței acestui document, Plenul Curții Constituționale a României, prin Hotărârea nr.1 din 23 ianuarie 2024, a decis, în unanimitate, atribuirea denumirii „Alexandru Ioan Cuza” Sălii de ședințe publice.
Totodată, Plenul Curții Constituționale a decis organizarea, în municipiul Iași, a expoziției „Evoluția constituționalismului românesc”, în cadrul căreia vor fi evocate rolul și semnificația Statutului dezvoltător al Convenției de la Paris în devenirea constituționalismului românesc.
Textul mesajului adresat de domnul Marian ENACHE se găsește AICI.