7 DECEMBRIE 2023
Înființarea Muzeului Militar Național, în anul 1923, a reprezentat un corolar explicit în simbolizarea Panteonului Național, ca Panteon al sacrificiului suprem al ostașilor pe frontul Marelui Război, unde armata română, în ciuda disproporției tehnice și numerice față de inamic, a avut inițiativa strategică și de luptă cum a fost în cazul triunghiului de foc Mărăști – Mărășești – Oituz cu acel nepieritor ,,Pe aici nu se trece!”, expresie-reper de curaj și dârzenie statornicită în conștiința militară a poporului român.
Marian ENACHE
Cei care au pasiunea Istoriei ar fi tentați să facă la această aniversare centenară a Muzeului Militar Național o incursiune mai amplă în epoca frământărilor riscurilor și avatarurilor prin care a trecut România în perioada premergătoare întregirii țării și să reliefeze și rolul specific al Băncii Naționale a României (BNR) la consolidarea unității naționale, a drumului spre România Mare.
În acest sens, aș reaminti numai eforturile uriașe ale BNR în contextul momentului istoric nefast generat de Marele Război de a stabiliza leul statului român unitar în condițiile circulației, pe lângă leul ,,fals” emis de autoritățile germane de ocupație, a unor bancnote din provinciile integrate în România ,,dodoloață”, cum ar fi, de exemplu, pentru Basarabia, rublele Lvov și Romanov, aspect care se adaugă efectelor economico-financiare generate de executarea anticipată a Tratatului de la București din 7 mai 1918, deoarece documentul nu fusese ratificat de Parlamentul aflat la Iași și nici nu fusese promulgat de regele Ferdinand I prin decret.
Memoria națională a Marelui Război în spațiul românesc, sau a Războiului pentru Întregirea neamului, s-a înrădăcinat în spiritul public interbelic printr-o serie de acțiuni simbolice de recunoștință demne de păstrarea amintirii colective a eroilor căzuți pe câmpurile de bătălie ale unirii. Astfel, în mentalul societății s-a decantat percepția asupra sacrificiului ostașului din toate provinciile țării, constituindu-se o mișcare de idei și o proiecție artistică reunite într-un autentic Panteon al Națiunii Române.
Sângele soldaților luptători de la Mărăști – Mărășești – Oituz și în bătăliile trecute în efigia eternă a Arcului de Triumf a ratificat simbolic unirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu patria-mamă prin sigiliul sacrificiului suprem al unei întregi generații de înainte-mergători pentru un ideal național împlinit și ieșirea acestor provincii înstrăinate de sub jurisdicția unor imperii autocrate, supranumite în retorica vremii ,,vulturii negri” ai istoriei moderne.
În desfășurarea acelui Panteon al Națiunii Române la care am făcut referire, înființarea unui muzeu militar național care să tezaurizeze efortul de război al poporului român de la întemeierea statelor medievale până la independența de stat și unirea tuturor provinciilor de neam și sânge a fost o permanență publică și o căutare istorică instituțională, cu precădere din prima decadă a secolului al XX-lea, prin inițiativele generalului Radu Rosetti și ale lui Nicolae Iorga, istoricul care dorea ca ,,Liga Culturală Română” să aibă o dimensiune a cercetării aplicate a istoriei militare autohtone. Se dorea ca după Primul Război Mondial armata să fie sărbătorită permanent prin ipostazierea tehnicii de luptă, cercetarea doctrinei de rezistență împotriva ocupației germane imperiale, individualizarea eroilor simpli, dar și a marilor comandanți, precum generalii David Praporgescu sau Eremia Grigorescu, intrarea în neuitare a numelor bătăliilor cruciale, precum Mărășeștii, nume date structurilor militare interne ca divizii sau corpuri de armată, prezentarea capturilor din cadrul mașinii de război germane unde s-au distins viitori strategi, precum căpitanul Erwin Rommel, ofițer prezent pe frontul românesc.
Prin această tezaurizare spirituală a tributului Armatei Române în războiul de întregire se intenționa conturarea profilului acesteia ca actor al Marii Uniri, în primul rând, dacă ne gândim la mișcarea politică unionistă a voluntarilor transilvăneni prin Proclamația de la Darnița (lângă Kiev, 26 aprilie 1917), numită simbolic ,,Prima Alba Iulia”, deoarece acest document a fost rezultatul unui plebiscit unionist al militarilor din provinciile integrate monarhiei dualiste chezaro-crăiești.
Înființarea Muzeului Militar Național, în anul 1923, a reprezentat un corolar explicit în simbolizarea Panteonului Național, ca Panteon al sacrificiului suprem al ostașilor pe frontul Marelui Război, unde armata română, în ciuda disproporției tehnice și numerice față de inamic, a avut inițiativa strategică și de luptă cum a fost în cazul triunghiului de foc Mărăști – Mărășești – Oituz cu acel nepieritor ,,Pe aici nu se trece!”, expresie-reper de curaj și dârzenie statornicită în conștiința militară a poporului român.
Numele dat, în contemporaneitatea postrevoluționară, Muzeului Militar Național ,,Regele Ferdinand I” se dorește a fi o reamintire a cultivării ,,spiritului tranșeelor” de către Ferdinand Biruitorul și Întregitorul, monarhul care a proiectat alături de Ionel Brătianu reforma agrară prin care soldații – țărani deveneau treptat cetățeni și prin asocierea progresivă a dreptului de vot.
În construcția simbolică a Panteonului Național după Războiul pentru Întregirea neamului, un loc distinctiv îl ocupă Mormântul ,,ostașului necunoscut”, un monument dedicat memoriei eroilor simpli și anonimi, soldaților căzuți la datorie care nu au putut fi identificați.
În fapt, acest monument este o veritabilă odă în piatră adusă Măriei Sale Soldatul Român, în care este elogiată pilduitoarea sa putere de sacrificiu suprem ce reprezintă în imaginarul social identitatea colectivă a ostașilor căzuți, adevărații eroi care au clădit altarul național al Marii Uniri din anul 1918.
Acest monument al Soldatului Necunoscut, luptător pentru cauza unirii țării, a fost ridicat în Capitala tuturor provinciilor istorice, pentru cinstirea tuturor eroilor țării deoarece, după cum sugestiv spunea Ioan Slavici, ,,pentru toți românii, soarele răsare la București!”. Din această rațiune socială, monumentul funerar al ,,ostașului necunoscut” din Parcul Carol din București parcă așază în simbioză dorobanțul de la Plevna independenței de stat românești cu soldatul din atacul la baionetă al ,,cămășilor albe” de la Mărășești, și mitraliorii-eroi din compania căpitanului Ignat.
Faptul că BNR emite, în cadrul programului său numismatic, o monedă dedicată împlinirii a 100 de ani de la înființarea Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” și vernisează o expoziție împreună cu această importantă instituție din cadrul Ministerului Apărării Naționale demonstrează consecvența îndeplinirii scopului pe care și l-a propus BNR, acela, devenit de acum notoriu, de a celebra evenimente și personalități care au marcat devenirea României ca stat și națiune (citez din programul de obiective al BNR).
Curtea Constituțională a avut câteva colaborări benefice cu BNR, care a găzduit vernisajul expoziției istoriei constituționalismului românesc, organizată de CCR. De asemenea, evidențiem sprijinul oferit pentru organizarea aceleiași expoziții la Chișinău, în Republica Moldova, vernisată ieri, 6 decembrie 2023, la Muzeul Național de Istorie a Moldovei. Expoziția a avut o primire excelentă din partea oficialilor, a istoricilor specializați, precum și a publicului. A fost un succes real, iar Academia de Științe din Republica Moldova, pentru a marca celebrarea Centenarului Constituției din 1923 și expoziția acestuia, ne-a acordat cea mai înaltă distincție a sa: „Diploma de Merit – Dimitrie Cantemir”. Ne-am bucurat mult pentru această realizare, mai ales pentru prețuirea ei de către un for academic.
În încheiere, doresc guvernatorului BNR și excelentei sale echipe manageriale să continue buna tradiție a programului numismatic și a celorlalte acțiuni pentru fixarea în conștiința națională a unor fapte și personalități de importanță istorică majoră pentru dăinuirea poporului român.
Președintele Curții Constituționale a României,
Marian ENACHE